Putine genuri cinematografice sunt la fel de pretuite la Hollywood ca filmul de razboi. Foarte des, astfel de filme sunt folosite pentru a evidentia atat brutalitatea razboiului, cat si triumful final al spiritului uman. Iar acest conflict special este evidentiat in mod deosebit
in peliculele care au ca protagonisti copiii.
Subiectul inocentei copilaresti supuse presiunii necrutatoare a razboiului este unul convingator si, de foarte multe ori, adauga un strat suplimentar de complexitate emotionala la acest gen deja tensionat, dupa cum o releva si exemplele pe care vi le oferim mai jos.
Labirintul lui Pan
De-a lungul carierei sale, Guillermo del Toro s-a dovedit a fi un cineast cu o viziune unica. Acest lucru este evident mai ales in filmul Labirintul lui Pan. Actiunea se concentreaza pe o tanara fata, Ofelia, in timp ce navigheaza atat in viata personala tensionata – mama ei s-a recasatorit cu un fascist brutal care-l idolatrizeaza pe dictatorul spaniol Franco – cat si pe un faun misterios care locuieste in casa lor.
Toate acestea sunt completate de un basm despre o printesa din subteran a carei memorie dispare atunci cand ajunge in lumea oamenilor. Filmul este o imbinare abila intre fantastic si realitatea brutala, iar del Toro ii permite spectatorului sa inteleaga uratenia Razboiului Civil Spaniol prin ochii Ofeliei.
Lumea fantastica pe care o intalneste aceasta ar putea foarte bine sa fie reala, sau ar putea fi doar solutia gasita de inocenta fata pentru a scapa de uratenia lumii exterioare.
Imperiul Soarelui
Desi este mai celebru pentru odele sale sentimentale la adresa trecutului decat pentru realismul brutal, Steven Spielberg permite totusi spectatorului sa inteleaga impactul celui de-al Doilea Razboi Mondial asupra mintii si spiritului tanarului protagonist din Imperiul Soarelui.
Filmul se concentreaza asupra lui Jamie „Jim” Graham, interpretat de Christian Bale, un tanar britanic care este blocat in Shanghai dupa invazia japoneza. Separat de familia sa, el indura multe incercari si privatiuni inainte de a fi in sfarsit reunit cu aceasta.
Combinatia dintre regia sigura a lui Spielberg si interpretarea plina de pasiune a lui Bale se combina pentru a-i arata spectatorului razboiul prin ochii unui copil. Reintalnirea finala cu parintii sai este pentru Jim una dulce-amara, deoarece desi viitorul pare luminos, copilaria i-a fost furata.
Jojo Iepurasul
Taika Waititi a ridicat mai mult decat cateva sprancene cu Jojo Iepurasul, un film despre un baietel, Jojo, care trebuie sa se confrunte cu faptul ca mama sa ascunde o fata evreica in podul casei lor, desi el este membru al Tineretului hitlerist. Mai mult, Jojo are si un prieten imaginar care este o versiune intentionat capricioasa a lui Hitler insusi.
Naratiunea centrata pe copil permite filmului o mare libertate de actiune si se situeaza cu fermitate de partea antiura a ecuatiei. In plus, filmul in ansamblu are o calitate de basm care, desi uneori este scandaloasa, este exact ceea ce il face sa fie o completare foarte convingatoare la domeniul deja destul de aglomerat al filmelor despre Holocaust.
Hotul de carti
Desi multe filme despre Holocaust tind sa se concentreze pe ororile celui mai ingrozitor genocid din secolul XX, Hotul de carti are o abordare mai blanda, dar nu mai putin onesta din punct de vedere emotional.
Personajul sau principal este Liesel, o tanara germana adoptata de un cuplu care ascunde si un tanar evreu in timpul Holocaustului. Filmul nu se fereste de brutalitate, iar Liesel este nevoita sa indure multe suferinte pe masura ce razboiul se inteteste si prinde in capcana atat familia ei, cat si pe baiatul evreu, Max.
Actrita canadiana Sophie Nélisse este deosebit de priceputa in captarea sentimentului de inocenta al lui Liesel, ceea ce face ca traumele razboiului sa fie cu atat mai sfasietoare.
Copilaria lui Ivan
In centrul filmului Copilaria lui Ivan se afla un conflict esential intre copilarie si razboi. In acest caz, personajul principal este adolescentul Ivan, un baiat rus care tanjeste dupa o razbunare sangeroasa impotriva nazistilor care i-au ucis familia.
Utilizarea de catre regizor a montajelor abrupte care, desi nu sunt deloc subtile, sunt eficiente, pune spectatorul intr-o postura deloc comoda, obligandu-l sa devina martor si personaj la tragedia prezentata. Filmul cere publicului sa inteleaga ce se intampla: pierderea inocentei, cauzata de cruzimea fara margini a razboiului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii