John Malkovich, actorul cu privire de diavol, se prezinta anul acesta în fata publicului cu o noua fateta a personalitatii sale artistice, în calitate de regizor al filmului Dancer upstairs, un subiect politic, ce ataca probleme existentiale si se deruleaza într-un ritm lent si sumbru. Actorul ales pentru a interpreta rolul principal, cel al politistului idealist si integru Agustin Rejas, este carismaticul spaniol Javier Bardem.
John Malkovich, actorul cu privire de diavol, se prezinta anul acesta în fata publicului cu o noua fateta a personalitatii sale artistice, în calitate de regizor al filmului Dancer upstairs, un subiect politic, ce ataca probleme existentiale si se deruleaza într-un ritm lent si sumbru. Actorul ales pentru a interpreta rolul principal, cel al politistului idealist si integru Agustin Rejas, este carismaticul spaniol Javier Bardem.
Actiunea este plasata într-o tara neprecizata din America Latina, condusa de un regim corupt, care asista impasibil la atentate sângeroase comise de copii si adolescenti fanatizati, în numele unui oarecare Ezequiel. De profesie avocat, Agustin Rejas intra în politie sperând ca va reusi sa impuna ca legea sa fie respectata si aplicata. În acelasi timp încearca sa dea de urma unui misterios lider terorist, personaj inspirat de Abimael Guzman, profesor de filozofie, seful gherilei peruviene „Cararea luminoasa”.
Malkovich l-a conceput pe Rejas ca pe un om extrem de interesant, un fel de lup singuratic dansând pe un vulcan, care spera sa gaseasca un pic de liniste alaturi de Yolanda (Laura Morante), profesoara de dans a fiicei sale. Din nefericire, profesoara de dans are si ea o parte întunecata, deloc rezonanta cu idealismul lui Rejas. Adaptând cinematografic un roman scris de Nicolas Shakespeare, John Malkovich a gasit potrivit pentru atmosfera filmului sau locatii din Spania, Ecuador si Portugalia, lasând în mod special un dubliu în privinta numelui tarii în care se deruleaza acest thriller psihologic. Totul se poate întâmpla în Orient, Ezequiel ar putea fi Bin Laden, dupa cum la fel de bine poate fi vorba de Cambodgia epocii Cmerilor Rosii sau, de ce nu, în Cecenia.
Laudabil este felul cum regizorul debutant a stiut sa-i inspire eroului sau stilul de interpretare a la Gary Cooper, Javier Bardem devenind astfel barbatul retinut, confruntat cu optiuni dificil de facut, mai ales când trebuie sa aleaga între iubire si datorie sau când e nevoit sa aplice legea în numele unui regim corupt si injust.
Cameleonic în sensul laudabil al cuvântului, John Malkovich dovedeste prin acest film ca stie si poate sa fie actor si de film, si de teatru, si regizor de film si de teatru, si estet, si stilist.
Înca o stea pe trotuar
Celebrul trotuar al celebritatilor de pe Hollywood Boulevard din Los Angeles s-a mai îmbogatit cu o stea: cea care poarta numele actritei Tippi Hedren din filmul Pasarile (1963) al lui Alfred Hitchcock. În vârsta de 73 de ani, Tippi Hedren a fost însotita la ceremonie de fiica sa, Melanie Griffith, si de nepotii ei. Cariera sa numara 30 de filme, dintre care se detaseaza înca o pelicula realizata sub bagheta regizorala a marelui Hitchcock – Marnie (1964). Numele actritei figureaza de asemenea pe genericul ultimului film al lui Chaplin, Contesa din Hong Kong (1967). În 1990, a jucat alaturi de fiica sa, Melanie Griffith, în filmul de suspens Pacific Heights (Umbre straine).
În ultimii ani Tippi Hedren a preferat sa se tina departe de lumea filmului, nu însa de lumea activa. Ea este implicata în numeroase actiuni caritabile si totodata este o militanta plina de zel în problema apararii animalelor salbatice, îndeosebi a felinelor.
Criticii americani au decis:”Pianistul”, cel mai bun film al anului 2002.
„Pianistul”, creatia lui Roman Polanski, care povesteste viata unui pianist evreu ce supravietuieste holocaustului, a fost declarat la începutul acestui an (5 ianuarie) cel mai bun film al anului 2002. Societatea nationala a criticilor americani de film i-a oferit premiul pentru cel mai bun regizor, pentru cel mai bun actor si cel mai bun scenariu. Pe locul doi s-a înscris filmul lui Alfonso Cuaron – „Y Tu Mama Tambien”, iar pe trei „Vorbeste cu ea” de Pedro Almodovar. Societatea, care reuneste 55 de critici de film de la cele mai apreciate ziare si reviste americane, este la cea de-a 37-a editie a decernarii anuale de premii celor mai bune creatii cinematografice.
Tele-realitateaMare e „gradina” cu experimente pe oameni
Destinele se unesc. Tele-realitatea, formatul de emisiuni TV. de genul „Vara ispitelor” sau „Big Brother” („Fratele mai mare” – în pregatire la Prima TV) nu mai este o noutate nici pentru telespectatorii români iar pentru publicul din SUA sau Europa Occidentala nici atât. Cea mai noua si tentanta idee inventata peste ocean si cu perspective de a fi importata anul acesta si pe batrânul continent este cea care sta la baza emisiunii americane de mare succes, difuzata de canalul ABC si intitulata „The Bachelor”: un celibatar locuieste un timp, într-un spatiu delimitat, cu 25 de tinere atragatoare, dintre care trebuie sa-si aleaga viitoarea sotie. Desigur, sarcina lui nu se reduce la a pune ochii pe una dintre fete ca pe o marfa accesibila pe care îsi permite sa o si cumpere, ci trebuie sa o si seduca pentru ca aceasta sa accepte sa-i devina sotie. Americanii, mari amatori de experimente în direct (si nu numai ei!) au stat lipiti de televizoare în primavara anului trecut când, prima emisiune de acest tip a fost lansata pe micile ecrane. În fiecare saptamâna, vinerea, la ora 22,45, cei interesati puteau sa vada cum evolueaza relatia dintre barbatul si fetele cobai. Canalul ABC a înregistrat cu aceasta inventie una dintre cele mai bune audiente ale sale – 18,1 milioane de telespectatori pentru cel de-al saselea si ultim episod al editiei. Pe 3 ianuarie anul acesta, o a doua editie a fost organizata, celibatarul fiind Alex Michel, un consultant în management în vârsta de 31 de ani din San Francisco. Instalat pentru câteva saptamâni într-o superba locuinta de pe litoralul Pacificului, în Malibu, Alex este pus în situatia de a alege una dintre cele 25 de „sirene”, treaba deloc usoara pentru ca se afla printre vreo doua avocate, o doctorita, câteva studente, o femeie de serviciu…
Canalul ABC a mai înregistrat un succes de public rasunator în 2000, cu un tele-realite, difuzând emisiunea „Cine vrea sa se marite cu un multimilionar?”. Dar tot atunci s-a ales si cu o avalansa de critici aspre din partea presei care a reprosat prostul gust al ideii. Ba chiar s-a întâmplat ca finalul povestii sa se umple de ridicol când s-a aflat ca eroii show-ului au cerut divortul la numai o saptamâna dupa casatorie, acuzatia sotiei „norocoase” fiind ca „Romeo” era extrem de violent, comportament bine tinut sub control în timpul experimentului televizat.
Vreau sa slabesc. Anul trecut, în Germania si Tarile de Jos, tele-realitatea care a vrut sa rupa gura târgului a avut ca subiect „slabitul în direct”. 12 persoane obeze au fost închise într-o „casa de binefacere” si li s-a dat ca sarcina sa slabeasca între 15 si 35 de kilograme în sase saptamâni. Emisiunea nu s-a bucurat nici pe departe de succesul scontat pentru ca reactiile publicului si ale presei au fost vadit potrivnice unui asemenea experiment. Interesant este faptul ca postul francez M6 nu s-a lasat descurajat de soarta acestui concept si au decis sa lanseze anul acesta o emisiune relativ asemanatoare, dar cu multe accente originale: un fel de documentar intitulat „M-am hotarât sa slabesc”, în care animatorul sa aiba în fiecare emisiune invitati din rândul specialistilor – medici, nutritionisti, psihologi, sociologi.
Gladiatorul II – un film „corigent” la istorie
Lansat la mai bine de 20 de ani dupa original, Gladiatorul II...
Comentarii