Lumea filmului zguduita de teroristi

           Despre tragedia care pe 11 septembrie a zguduit America se va vorbi mult timp de-aici încolo. Înca din primele momente ale socului s-au facut referiri la consecintele dezastrului asupra mediului financiar si politic.

           Despre tragedia care pe 11 septembrie a zguduit America se va vorbi mult timp de-aici încolo. Înca din primele momente ale socului s-au facut referiri la consecintele dezastrului asupra mediului financiar si politic. Si, s-a vorbit, în treacat, si doar ca o figura de stil, despre filmul hollywoodian care a coborât în strada si care a fost întrecut cu mult de realitate. Celebrele productii americane cu atacul martienilor, al Godzilei sau al altor creaturi si inamici de tot felul, lectiile de eroism salvator al natiunii americane si, implicit, al planetei, si-au pierdut din acel moment tragic, din credibilitate. Cu alte cuvinte, scenaristii, regizorii si actorii specializati în filmele de actiune cu story S.F. au fost loviti indirect de realitatea care întrece cu mult talentul lor de a compune situatii incredibile, careia lumea civilizata si hipertehnologizata poate sa-i faca fata. Oamenii obisnuiti, fie ei americani educati la umbra modelelor de supereroi din creatiile literare si cinematografice, au reactionat în cele din urma ca orice muritor de rând, mai mult sau mai putin coplesit de panica, disperare, teama de moartea chinuitoare… Stapânirea de sine, ingeniozitatea de a iesi din situatii neasteptate si eroismul întruchipat de „meseriasi” ale acestui rol, gen Harrison Ford, Mel Gibson, Bruce Willis, Tom Cruise, Sylvester Stallone, Arnold Schwarzzeneger etc., au ramas la stadiul de… simple ingrediente ale unor productii imaginare. Actiunile teroriste îndreptate asupra Americii au zdrobit nu numai vieti omenesti si cladiri-simbol, ci au avut puterea sa zdruncine din radacini mituri cultivate cu migala, mai ales de-a lungul ultimelor decenii, de catre cinematografia de peste Ocean. Ce se poate întâmpla de-aici încolo?
           Ca si cum niste genii sau niste uimitori „vizionari” ar fi putut sa prevada acest moment de criza profunda, în care fantezia este dinamitata de realitate, în peisajul productiilor pentru televiziune si-a facut loc un nou tip de „emisiune-spectacol”, asa-numitul „real-life” (viata adevarata), gen „Supravietuitorul” (transmis si de Prima Tv.) sau „Vara Ispitelor”, „Seara regasirii” (ProTv), în care „actorii” si întâmplarile în care ei sunt antrenati nu mai au nimic în comun cu un scenariu prestabilit, cu o munca de regie sau cu cine stie ce „reteta”. „Vedetele” sunt oameni obisnuiti care reactioneaza diferit si imprevizibil în diferite situatii. Exact ca în viata de toate zilele.Dupa „Vara Ispitelor”, „Big Brother”
           Aflam ca Valeriu Lazarov, directorul „Prime Time World Communications”, face toate demersurile posibile sa achizitioneze drepturile de a produce în România deja celebrul show „Big Brother”. Care sunt regulile jocului? 12 persoane, 6 fete si 6 baieti, sunt închisi într-o casa special amenajata, timp de trei luni, sub stricta supraveghere a camerelor de filmat. Imaginile sunt difuzate pe posturile de televiziune sau pe Internet, iar publicul decide pe parcursul emisiunii cine trebuie sa fie eliminat din joc. Câstigatorul este premiat cu 500000 de dolari. „Un joc” cu multe surprize În aceasta vara, americanii au asistat, pe canalul CBS, la cea de-a doua versiune a celebrului „Big Brother”, difuzata la ei. Potrivit datelor de audienta publicate, cei mai interesati în urmarirea acestui show au fost tinerii între 18 si 35 de ani. În comparatie cu prima emisiune, a doua serie a fost urmarita de un numar mai mic de telespectatori, desi producatorul Arnold Shapiro a anuntat la vremea potrivita ca selectia candidatilor a avut în vedere persoane deloc inhibate si dispuse sa „evolueze” si nud în fata camerelor de luat vederi. Explicatia audientei mai scazute? Fie perioada concediilor, când lumea a avut prilejul sa guste sau a preferat alt gen de distractie, fie simpla plictiseala chiar si în fata acestui gen de spectacol.
           Desigur, au aparut si scene „picante”; bunaoara, pe 12 iulie, catre miezul noptii, unul dintre concurenti, preocupat de mai mult timp sa atraga atentia asupra sa din partea unei concurente, s-a înarmat cu un cutit si a lansat o tirada de amenintari la adresa fetei. Dupa trei ore de interventie a unui psiholog care a încercat sa calmeze spiritele, baiatul s-a linistit si imediat a fost exclus din joc. Virusul „Big Brother” loveste si Africa de Sud Emisiunea „Big Brother” s-a nascut în Europa (Olanda) si si-a facut deja stagiul în multe tari de pe batrânul continent. Apoi a traversat Oceanul si a facut ravagii în America, iar în aceasta vara, în ultima saptamâna a lunii august, „virusul” a patruns si pe continentul african, succesul fiind, cel putin în prima faza, la fel de… monstruos ca pretutindeni.
           Cei sase baieti si cele sase fete au fost închisi într-o locuinta amplasata la nord de Johannesburg, supravegheati fiind de 20 de camere de luat vederi, 24 din 24 de ore, inclusiv în camerele de baie. La capatul a 106 zile, câstigatorul va primi suma de 120000 de dolari. Concurentii au fost astfel alesi încât sa formeze un esantion rasial reprezentativ: sase tineri albi, trei negri si trei metisi. Producatorii au afirmat ca au mers pe ideea interactiunii rasiale semnificative în evolutia tarilor din Africa. „Am dorit sa constituim un grup care contravine ideilor rasiste preconcepute”, a declarat unul dintre responsabilii organizarii show-ului. Atentie! Sunteti supravegheati! Înca de la aparitia sa, productia „Big Brother” a stârnit, cum era de asteptat, vii controverse. Sociologi, psihologi, gazetari, reprezentanti ai societatilor civile au manifestat o atitudine critica la adresa acestui fenomen social. „Big Brother” a fost dinamitat de cei preocupati permanent sa atraga atentia întregii lumi asupra evolutiei activitatii de supraveghere si control al individului, asupra încalcarii dreptului fundamental la protectie în ceea ce priveste viata privata si intimitatea. Acestia acuza deopotriva folosirea instrumentelor informatice în limitarea libertatii individului. În ceea ce priveste participarea voluntara a unor persoane la acest tip de emisiune, criticii severi ai show-ului îi considera „promotori” care, în mod constient sau nu, ajuta la punerea la punct a unui sistem odios de supraveghere individuala, care se poate insinua în viata fiecarui individ (la locul de munca, în locuri publice, la domiciliu).
           Exista evident si un alt punct de vedere: este cel apartinând producatorilor, organizatorilor, unei categorii de public etc., care considera ca emisiunea este doar un „sitcom, uneori cu accente dramatice, dar în cele din urma un simplu joc.” Iar potrivit parerii lui Richard Thornton, profesor de antropologie la Universitatea Wits din Johannesburg, „Big Brother ar putea sa ne ajute sa aflam cine suntem în etapa actuala”.