Toata lumea recunoaste ca Martin Scorsese este unul dintre cei mai de succes regizori din istoria cinematografului. În ciuda faptului ca, spre deosebire de alti mari regizori, el a evitat mereu superproductiile, peliculele sale, inspirate mai ales de viata oamenilor obisnuiti ori a celor certati cu legea, nu înceteaza sa ne fascineze. Dar cine este, de fapt, Martin Scorsese si cum de a reusit un om atat de bonom si de calm sa realizeze atatea filme de o duritate dusa la extrem?
Nascut pe 17 noiembrie 1942 în cartierul Queens din New York, el a crescut în „Mica Italie”, zona orasului preferata de imigrantii italieni. De altfel, familiile parintilor sai, Catherine si Charles, erau originare din orasul sicilian Palermo.
Putina lume stie, dar ambii parinti vor juca, decenii mai tarziu, în filmele lui Scorsese. Catherine va fi mama personajului lui Joe Pesci din „Baieti buni” (film în care si Charles Scorsese joaca rolul detinutului care pune prea multa ceapa în sos!). De asemenea, Catherine a facut un rol memorabil în „Casino”, unde îl pune la punct pe fiul ei mafiot pentru ca înjura prea mult…
Desi o boala debilitanta, astmul, de care Scorsese a suferit înca din copilarie, i-a influentat, probabil, radical destinul: fiindca nu putea participa la activitati sportive, parintii îl duceau pe micul „Martino” la cinematograf, sadindu-i astfel în suflet pasiunea pentru a saptea arta.
Înca din tinerete, Scorsese va fi prieten cu regizorii din „noul val american” al anilor 70 – Francis Ford Coppola, George Lucas, Steven Spielberg, si Brian De Palma. Multi ani mai tarziu, în 2007, Lucas, Spielberg si Coppola îi vor decerna lui Scorsese, pe scena Oscarurilor, primului premiu al Academiei Americane de Film pentru „cel mai bun regizor.”
În copilarie, Scorsese a fost baiat de cor în vechea catedrala „Sfantul Patrick” din New York, loc unde se va reîntoarce sa filmeze scenele din biserica din „Crimele din Mica Italie” si „Cine bate la usa mea?”. Ca un amanunt picant, Scorsese nu a fost singurul regizor de top atras de aceasta catedrala: si bunul lui prieten, Francis Ford Coppola, i-a urmat exemplu si a turnat aici faimoasa scena din „Nasul”, în care nepotul lui Michael Corleone este botezat.
Dupa ce si-a finalizat studiile de regie la Universitatea New York, Scorsese s-a angajat ca editor pentru Roger Corman, „regele filmelor de serie B”. Acesta i-a oferit sansa sa regizeze un film, punandu-i însa conditii drastice: pelicula trebuia sa fie gata în mai putin de o luna, neavand un buget mai mare de 600.000 de dolari si scenariul trebuia sa contina o scena de nuditate la fiecare 15 pagini! Scorsese a acceptat targul si a realizat „Jaf pe drumul de fier”, unul dintre cele mai bine vandute produse ale genului „B”.
Blamat mai tarziu pentru acest „compromis”, Scorsese se va revansa, realizand în 1973 „Crimele din Mica Italie”, productie care îl va aduce în atentia criticii. Va urma, în 1976, multipremiatul „Sofer de taxi”, cu Robert De Niro în rolul principal. La acest film, Scorsese va juca unul dintre putinele sale roluri „cameo”. Pentru ca un actor nu se mai prezentase la filmari, fiind bolnav, regizorul a decis sa joace el rolul unui sot gelos, care-si spioneaza sotia adulterina.
Unul dintre cele mai dragi proiecte ale sale a fost „Puterea credintei”. Scorsese a citit romanul japonez „Tacere”, care a stat la baza acestei drama despre misionarii catolici în Japonia secolului al XVII-lea, înca din 1989. Dar i-au trebuit 26 de ani pentru a reusi sa adapteze cartea pentru marele ecran – filmul avandu-i drept protagonisti pe Andrew Garfield, Adam Driver si Liam Neeson.
La mijlocul anilor 80, Scorsese parea decis sa renunte definitiv la filmele despre mafioti. Dar i-a picat în mana o carte – „Wiseguy”, a lui Nicholas Pileggi si a avut o revelatie. „M-a sunat acasa si mi-a zis: Tipule, astept cartea asta de o viata”, avea sa marturiseasca scriitorul. Filmul inspirat de roman, „Baieti buni”, va deveni un succes imens si va duce la o alta colaborare între Pileggi si Scorsese – cu „Casino”.
Orice regizor are un actor-fetis, însa Scorsese are mai multi – si toti italo-americani. El i-a distribuit în filmele sale pe De Niro de noua ori, pe Jope Pesci de patru ori si pe Di Caprio de cinci ori.
GABRIEL TUDOR
Comentarii