Am avut deseori prilejul sa vedem, pe distributia vreunui „thriller” american, specificat ca productia respectiva ar fi fost inspirata de fapte reale, fara insa sa se si spuna despre care anume fapte. Evident, este o strategie de marketing care da roade, o gaselnita inspirata, menita sa-i faca pe spectatori sa stea si mai mult cu sufletul la gura urmarind firul epic; in realitate, ideea care a stat la baza peliculei respective nu s-a aflat niciodata decat in mintea scenaristului. Asta nu inseamna insa ca anumite personaje intruchipate pe marele sau micul ecran n-ar fi avut corespondenti in realitate…
Cine a fost Dirty Harry?
Filmele din seria Dirty Harry s-au numarat printre cele mai indragite pelicule ale anilor 1970, impunand tipologia politistului ce recurge la metode neortodoxe si brutale, in rezolvarea cazurilor, atunci cand Bruce Willis sau Sylvester Stallone erau niste tineri care bateau zadarnic la portile afirmarii actoricesti, intrucat pe atunci nu le deschidea nimeni… Personajul Harry Callahan, excelent jucat de Clint Eastwood, nu face economie de gloante si pumni, atunci cand e vorba sa instaureze dreptatea, motiv pentru care spectatorii il indragesc, sefii il critica iar infractorii il urasc. Putini stiu ca a existat un „Dirty Harry” de-adevaratelea: el s-a numit Dave Toschi si a fost, ca si personajul lui Eastwood, inspector al politiei din San Francisco. Carisma si modul sau de actiune au facut din el sursa de inspiratie pentru un alt personaj celebru, locotenentul Bullit, interpretat de Steve McQueen. Interesant e faptul ca lui Toschi i s-a facut in sfarsit dreptate, daca putem spune asa, in 2007, cand actorul Mark Ruffalo a jucat rolul neobisnuitului politist in filmul Zodiac.
Cartitele „ciripesc” pentru FBI
In filmul laureat cu Oscar „Cartita”, seful unei bande de mafioti irlandezi din Boston, pe nume Frank Costello, este excelent portretizat de Jack Nicholson. Inzestrat cu sange rece, cruzime si curaj, Costello pare invincibil si politia incearca din rasputeri sa-i vina de hac, infiltrand o „cartita” in banda lui. Ceea ce politistii nu stiu este ca insusi temutul „boss” este informator al FBI, intretinand o uriasa minciuna, in cadrul unui joc pe muchie de cutit. A existat insa si un Costello „in carne si oase”: James Bulger, un mafiot irlandez din Boston, care „ciripea”, de asemenea, pentru FBI. Desi „Cartita” este, in mare, un remake dupa filmul Afaceri infernale, realizat in Hong Kong, personajul lui Nicholson este evident inspirat de Bulger – mai multi fosti membri ai bandei acestuia fiind chiar angajati drept consultanti.
Zorro, demascat
Cand vine vorba despre justitiari care fac ordine prin orase rau famate, unde legea este doar un cuvant fara insemnatate, inainte de Batman a fost Zorro. Simpaticul personaj mascat este rodul imaginatiei scriitorului american Johnston McCulley, care a scris prima carte despre Zorro in 1919. De atunci, „Vulpoiul” a fost interpretat, in cinematografie, de o multime de actori faimosi, de la Alain Delon la Antonio Banderas. A existat si un „Zorro” real, pe nume Joaquin Murrieta, liderul unei bande numite „a celor cinci Joaquini”, fiindca toti purtau acest nume. In secolul XIX, banda si-a facut multa vreme de cap prin Sierra Nevada, jefuindu-i pe bogati spre a da la saraci. In cele din urma, insa, „potera” i-a venit de hac curajosului Murrieta, care a fost ucis si decapitat.
Soferul de taxi
Daca ar exista un sfant patron al punkerilor acesta ar fi, fara indoiala, Travis Bickle, unul dintre cele mai remarcabile personaje ale cinematografului american din toate timpurile – filmul care l-a avut protagonist, „Soferul de taxi”, a primit 18 mari premii la cele mai renumite festivaluri internationale, desi a ratat Oscarul. Din taxiul sau, Travis se aventureaza in maruntaiele intunecate ale iadului numit New York si, inarmat cu un pistol, face legea asa cum crede el de cuviinta, afundandu-se zi dupa zi in bratele nebuniei si notandu-si gandurile terifiante intr-un jurnal personal – pe atunci nu se inventasera blogurile. A existat un „Travis Bickle” real, pe nume Arthur Bremer. Ca si personajul interpretat magistral de Robert de Niro, intr-unul dintre cele mai premiate filme din istorie, Bremer a fost un psihopat singuratic, care a recurs chiar la gestul extrem de a se rade in cap – ca si „sosia” lui de pe celuloid. Si, tot ca Travis, care urmarea sa asasineze un politician, Bremer planuia – fapt dovedit de jurnalul sau secret, gasit de politisti, sa-l impuste pe presedintele american Richard Nixon!
Psihopatul vulnerabil
Un alt personaj de film faimos este Norman Bates, maniacul obsedat de mama lui din „Psycho”. Creatia lui Alfred Hitchcock ramane si astazi la atatea decenii de la lansare, unul dintre cele mai bune thrilleruri din toata istoria cinematografiei iar Anthony Perkins este inegalabil, in rolul criminalului psihopat si atat de vulnerabil sufleteste. Personajul care l-a inspirat pe autorul cartii Psycho, Robert Bloch, a fost un renumit criminal in serie din Statele Unite, Ed Gein. Crescut de o mama bigota si dominatoare, Ed, ca si Norman, a fost o marioneta in mainile acesteia si devenind, la instigarea ei, un inamic inversunat al alcoolului, femeilor, prietenilor si vietii moderne in general. Moartea mamei a facut ca orizontul sau interior sa se prabuseasca si Gein sa declare razboi lumii. Cand o femeie din imprejurimi a disparut, politistii au perchezitionat casa lui Gein, fiind socati de cele descoperite aici: o intreaga colectie de fragmente umane, apartinand unor femei dezgropate din cimitirul local care, in mintea bolnava a tanarului, semanau cu mama lui! Gein jupuia pielea cadavrelor si le impaia, crezand ca astfel o are mereu in preajma pe cea care-i daduse viata!
GABRIEL TUDOR
Comentarii