Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial si intrarea tarii noastre in sfera de influenta sovietica, milioane de romani n-au incetat sa creada ca „vin americanii”. Acestia au venit, e drept, dar abia dupa cateva decenii, semn ca drumul peste Atlantic e cam lung. Sosirea trupelor americane in Romania de azi, membra NATO si aflata intr-o permanenta tranzitie, marcata de balcanism si birocratie, e si ideea de la care porneste filmul regizorului Cristian Nemescu, California Dreamin’…
Timpul nu a mai avut rabdare
Dupa ce filmul sau de anul trecut, Marilena de la P7, a cules ropote de aplauze la Cannes, anul trecut, desi nu a castigat marele premiu al sectiunii la care a participat, Nemescu spera ca productia de lung-metraj de anul acesta, California Dreamin’, va fi mai apreciata.
Din pacate, timpul nu a mai avut rabdare cu el: la o luna si jumatate de la incheierea filmarilor, taxiul in care se aflau Cristi Nemescu si inginerul de sunet Andrei Toncu este izbit in plin de o masina care circula haotic, prin mijlocul Bucurestiului. La volanul acesteia, un cetatean englez de origine araba care s-a volatilizat la putin timp dupa accident, lasand in urma tristete si frustrare si vaduvind cinematografia romaneasca de un talent nativ, abia descoperit…
De-a soarecele si pisica
Raman insa creatiile lui Nemescu, putine, dar foarte valoroase, dintre care se detaseaza net acest „vis imposibil” al Americii, o parabola pentru dorinta de mai bine a fiintei umane. Actiunea filmului este aparent simpla: un tren al armatei americane, care transporta armament strategic necesar interventiei NATO in Kosovo, este oprit intr-o gara pierduta in Campia Romana, pentru o verificare de rutina.
Dar seful garii, Doiaru, interpretat magistral de Razvan Vasilescu, are suspiciunea ca documentele nu sunt in ordine (americanii aveau acordul de principiu al guvernului roman, nu si acte clare) si cere verificari suplimentare si aprobarea autoritatilor superioare, pentru a permite trecerea mai departe a trenului.
Timp de cinci zile se va derula astfel un joc de-a soarecele si pisica, in care seful de gara il infrunta, jucand cartea legitimitatii, pe orgoliosul comandant al americanilor, capitanul Doug Jones (personificat de renumitul star hollywoodian Armand Assante), care isi castiga un aliat neasteptat in persoana primarului localitatii. Pentru a scapa de nesuferitul Doiaru, primarul face tot posibilul sa se apropie de americani, in speranta ca acestia vor interveni pentru mutarea sefului de gara: organizeaza in cinstea lor petreceri campenesti, pune la punct programe artistice, il linguseste pe capitanul Jones.
Pe langa duelul Doiaru-Jones, asistam si la o poveste de dragoste, infiripata intre fiica sefului de gara – rol interpretat de frumoasa Maria Dinulescu – si un soldat american. Cum fata nu stie o boaba de engleza, apeleaza la un coleg de clasa, indragostit in taina de ea, sa-i serveasca drept translator, sursa pentru o serie intreaga de situatii tragi-comice.
Eterna birocratie balcanica
Dincolo de povestea cu iz balcanic, regretatul regizor a vrut sa scoata in evidenta si, sunt de parere criticii, a reusit cu prisosinta, tarele societatii romanesti post-decembriste: oportunismul, ipocrizia, chiar si slugarnicia afisata de unii dintre compatriotii nostri in fata „armatei eliberatoare”. Respectul fata de lege este doar un paravan sub care se ascunde ura si dispretul lui Doiaru fata de americani.
Seful de gara se dovedeste a fi un individ plin de frustrari si resentimente, ce a asteptat o viata intreaga venirea americanilor pentru a-i alunga pe comunisti si sosirea lor „la spartul targului” il determina sa-i considere niste tradatori ai democratiei. De aceea, sub pretextul ca respecta legea, face tot posibilul spre a-i baga bete in roate capitanului Doug Jones, desi in aparenta i se declara acestuia prieten.
Asteptarea avizului de la Bucuresti, fara de care Doiaru nu ingaduie plecarea trenului, este un bun motiv de a persifla traditionala birocratie romaneasca, in contrast cu eficienta americanilor, care se vad impiedicati, in numele legii, e drept, sa ajunga in Kosovo, spre a-si indeplini misiunea.
GABRIEL TUDOR
Comentarii