Situat la granita dintre horror, science-fiction si drama, noul film al lui Stephen Hopkins promite sa devina un mare succes. Bazat pe romanul lui Brian Russo, filmul reda cliseul clasic al asezarii provinciale linistite, unde pare sa nu se intample nimic dar unde, dintr-o data, se dezlantuie iadul pe pamant, efectele speciale generand o atmosfera de-a dreptul terifianta, menita sa taie rasuflarea si celor mai curajosi dintre noi…
„Mesagerul lui Satan”
Personajul principal, Katherine Winter, interpretat de Hilary Swank (de doua ori castigatoare a premiului Oscar pentru cea mai buna actrita), este o fosta misionara crestina care, dezgustata de faradelegile comise in numele religiei, mai ales dupa pierderea sotului si fetitei, ucisi in timpul unei misiuni de evanghelizare, in Sudan, alege sa treaca de partea cealalta a baricadei. Devenind profesor la Louisiana State University, ea incepe sa calatoreasca prin toata lumea pentru a demasca pretinsele miracole – de tipul „aparitiilor” sau a statuilor care „plang cu lacrimi de sange” si pe sarlatanii ce le „savarsesc”.
Dupa ce a reusit sa ofere explicatii pertinente pentru zeci de „fenomene paranormale, alaturi de asistentul ei Ben (interpretat de actorul de culoare Idris Elba) ea este chemata, de catre profesorul Doug (chipesul actor englez David Morrissey) in linistitul orasel Haven, din Louisiana, pentru a investiga un fenomen curios – apele raului care trece prin apropiere au devenit, brusc, sangerii. Katherine este convinsa, initial, ca totul are o explicatie logica si banuieste o posibila poluare chimica.
Pentru ea, stiinta poate explica absolut orice lucru petrecut pe Pamant. Zi dupa zi, insa, convingerile sale sunt zguduite de anomaliile la care asista si care amintesc superstitiosilor locuitori din Haven de cele zece „plagi biblice” trimise de Dumnezeul israelitilor impotriva egiptenilor, pentru ca faraonul refuza sa lase poporul lui Moise sa plece spre Tara Fagaduintei.
In cele din urma, dupa ce asista la molime care rapun toate vitele din regiune, la invazii de broaste, lacuste, viespi si la aparitia unei fetite blonde, cu privire patrunzatoare si misterioasa, ce sugereaza spectatorului ca ar putea fi chiar mesagerul lui Satan, conceptiile Katherinei incep sa se clatine si intelege ca doar cu armele credintei poate combate fortele malefice ce ameninta sa declanseze aici un Apocalips in miniatura. De altfel, ea fusese avertizata inca de la sosirea la Haven, de catre preotul local (Stephen Rea) ca cele petrecute in orasel sunt mai presus de puterea de patrundere a mintii umane…
Credinta versus stiinta
Locuitorii din Haven pun toate relele petrecute pe seama unei fetite de doisprezece ani pe nume Lauren, o pustoaica blonda si tacuta, banuita ca si-ar fi ucis fratele si a carei atitudine calma, in fata infricosatoarelor ciudatenii petrecute, ii determina pe concitadinii sai sa o considere vinovata. La inceput Katherine crede ca Lauren (interpretata cu mult talent de Anna Sophia Robb) este doar un tap ispasitor pentru niste fenomene inexplicabile, dar, cu cat se implica mai mult in investigarea acestora, isi da seama ca lucrurile o depasesc si ca fetita poate juca, voluntar sau nu, un rol in macabra poveste.
„Rolul Annei este minor, pentru ca ea nu are prea multe replici de spus. Dar paloarea chipului ei si mai ales ochii albastri, patrunzatori, spun mai mult decat o mie de cuvinte”, spune regizorul filmului. Femeia sperase sa rezolve rapid cazul „raului de sange” dar, cand peste oras se abate o ploaie de broaste si apoi o invazie de lacuste venite practic de nicaieri, isi da seama ca istoria se complica si ca intr-adevar, stiinta nu poate explica nimic din cele ce apartin de religie si de credinta.
Un film „blestemat” ?
Singurul repros pe care criticii il fac filmului este ca reia prea multe clisee din unele pelicule horror mai vechi, precum Rosemary’s Baby sau The Omen – mai ales fetita „demonizata” si insiruirea de anomalii inspaimantatoare, capabile sa ne faca sa credem ca sfarsitul lumii bate la usa. Dar interpretarea magnifica a lui Hilary Swank va va face desigur sa treceti peste acest „plagiat” si sa urmariti cu sufletul la gura filmul, al carui sfarsit este, in buna traditie al filmelor de groaza, deschis oricaror interpretari…
Interesant e faptul ca filmul a fost urmarit de o serie de ghinioane care i-au facut pe multi pasionati de paranormal sa-l considere „blestemat”. De pilda, in august 2005, a trebuit ca fil-marile sa fie intrerupte, din pricina apropierii uraganului Katrina. Peste doar o luna, povestea s-a repetat, din cauza venirii uraganului Rita! La fel s-a intamplat si cu data premierei: stabilita initial pentru 11 august 2006, ea a fost amanata pentru 8 noiembrie, apoi pentru 30 martie (data care fusese deja scrisa si pe afisele originale ale filmului) pentru ca in final filmul sa fie prezentat abia sambata, 6 aprilie – fiind amanat inca o zi, din cauza ca pe 5 a fost Vinerea Mare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii