1. Lenea, un pas impotriva stresului

          În plina vara, italienii stresati si-au unit suferintele: s-au adunat la Champoluc, lânga frontiera cu Elvetia, si au alcatuit Prima Conventie Nationala a Lenesilor. Pur si simplu, organizatorii au propus leneveala ca metoda alternativa de eliminare a stresului.

          În plina vara, italienii stresati si-au unit suferintele: s-au adunat la Champoluc, lânga frontiera cu Elvetia, si au alcatuit Prima Conventie Nationala a Lenesilor. Pur si simplu, organizatorii au propus leneveala ca metoda alternativa de eliminare a stresului.
          Ritmul accelerat al vietii moderne si presiunile de tot felul – au spus ei – îi fac pe oameni sa caute zi de zi modalitati noi de detensionare – cursuri de yoga, masaje, plimbari… De ce n-ar fi si lipsa totala de activitate o modalitate de relaxare?
          Italienii participanti la eveniment au declarat ca spera ca notiunea de lene sa fie reevaluata. Potrivit unuia dintre ei, scriitorul si actorul Gianni Fantoni, lenea nu este un viciu, ci un semn de inteligenta, pentru ca lenesii gasesc modalitati inteligente de a obtine aceleasi rezultate cu mai putin efort. Fantoni mai spune ca lenea este elixirul longevitatii într-o lume dominata de termene limita.
          Manifestarea a cuprins si o expozitie pe tema lenei de-a lungul timpului. Printre exponate s-au aflat obiecte destinate sa reduca efortul la minim: un costum barbatesc cu pantofi si ciorapi încorporati, o inventie de facut bulgari de zapada si, aproape un simbol al lenei – hamacul. Organizatorii au prezentat si cele zece reguli de aur pentru evitarea efortului, printre care: lasa-i întotdeauna pe ceilalti sa faca prima miscare, tine minte ca efortul este facut pentru alti oameni si nu te oferi niciodata sa faci ceva.
          
          2. Dupa infarct, multa miscare!
          
          Frica de efort, dupa ce inima a avut de suferit un infarct, e justificata, nu însa de acceptat. Într-o voce unanima, specialistii sustin ca întoarcerea progresiva, dar cât mai rapida, la activitatea fizica este o garantie a recuperarii functionale. Ceea ce se recomanda în urma cu 30 de ani azi nu mai sta în picioare: atunci, victimelor unui infarct li se interzicea sa se dea jos din pat înainte de 30 de zile. Orice fel de efort îi era interzis cu desavârsire. Si totul se petrecea conform conceptului de readaptare cardiovasculara definit de OMS în 1968. În 1992, acesta a fost actualizat si de-atunci, din ce în ce mai mult, se merge pe ideea recuperarii printr-un ansamblu de activitati fizice necesare influentarii favorabile a vindecarii si reinserarii pacientului într-un stil de viata normal, confortabil, din punct de vedere fizic, psihic, mental. Primii care trebuie sa încurajeze pacientul sa reia miscarea fizica sunt chiar medicii, apoi familia. Activitatea fizica, reluata progresiv, dar neîntârziat, este cel putin la fel de importanta ca si medicatia.
          
          3. Poluarea diminueaza capacitatea respiratorie a copiilor
          
          Timp de opt ani, cercetatorii de la Universitatea din California de Sud au monitorizat starea de sanatate a elevilor din localitatile urbane situate în jurul Los Angeles-ului, oras recunoscut pentru gradul sau mare de poluare. Concluzia a fost ca adolescentii care au crescut în acele conditii au în mod semnificativ diminuata capacitatea respiratorie, contracteaza mai usor boli respi-ratorii iar, ca adulti, risca sa ajunga prematur la deces. La numai 18 ani, 8% din tineri au prezentat o capacitate respiratorie mai mica de 80%, în timp ce subiectii de aceeasi vârsta, dar care traiesc în zone mai putin poluate au înregistrat o scadere de numai 1,5%. Efectele nefaste nu tin seama de sex, atât baietii, cât si fetele fiind în egala masura victimele poluarii. Lotul de studiu a fost format din 1759 elevi din 12 localitati; de la vârsta de opt ani pâna la 18 ani, anual li s-a masurat capacitatea respiratorie si de fiecare data rezultatele au fost mai proaste. Cei opt ani de monitorizare nu au fost alesi întâmplator, ci pentru ca în aceasta etapa a vietii plamânii se dezvolta semnificativ, pentru a ajunge la maturitatea maxima.