Alimente bune la inima

          Lapte: lapte smântânit, iaurt preparat din lapte degresat, lapte batut, brânza slaba de vaca, zer.
          Carne si peste – carne slaba de vaca, vitel, gaina sau pui (fara piele), peste alb (biban, lin, stiuca, salau) fiert în apa, fript la gratar, rasol sau perisoare dietetice.

          Lapte: lapte smântânit, iaurt preparat din lapte degresat, lapte batut, brânza slaba de vaca, zer.
          Carne si peste – carne slaba de vaca, vitel, gaina sau pui (fara piele), peste alb (biban, lin, stiuca, salau) fiert în apa, fript la gratar, rasol sau perisoare dietetice.
          Oua – albusul este permis fara nici o restrictie (spuma de fructe, sufleuri, biscuiti, bezele etc.); galbenusul însa, fiert moale, e de preferat sa intre în meniu doar de maximum doua ori pe saptamâna.
          Pâine – alba sau integrala, de grâu, de secara sau graham, trebuie restrictionata la 100-200 g si consumata fie prajita, fie veche de 1-2 zile (deci nu foarte proaspata sau calda).
          Legume – acestea trebuie sa aiba cea mai mare pondere la masa cardiacului, putând fi consumate proaspete sau fierte în aburi (în oala sub presiune); cele mai recomandate sunt: spanacul, loboda, laptuca, varza, morcovii, ardeii, rosiile, fasolea verde, cartofii – preparate sub forma de salate, soteuri, pireuri sau fierte a la grec. Trebuie excluse însa din alimentatia bolnavului de inima legumele foarte bogate în celuloza, ele fiind greu digerabile: fasolea uscata, telina (ca salata de cruditati), ridichile, lintea, mazarea.
          Supe, ciorbe, borsuri – sunt recomandate doar cele de legume (limpezi, supele-crema) sau cele de carne slaba ori de peste, cu perisoare dietetice.
          Grasimi – acestea trebuie reduse la maximum, fiind acceptate în salate si mâncaruri doar cele de origine vegetala, bogate în acizi grasi polinesaturati (ulei de porumb, de floarea-soarelui, de masline, margarina etc.).
          Condimente – doar plante aromatice.
          Fructe – sunt indicate doar cele cu un continut redus de glucide si grasimi, cum ar fi: merele, portocalele, ciresele, capsunele, zmeura, pepenele verde, afinele, coacazele, piersicile.
          Bauturi – nu trebuie facute restrictii, se bea de sete, ori de câte ori e nevoie (este un lucru permis si hipertensivilor, cu conditia ca lichidul sa nu fie baut în cantitate mare o data; cosmarul cardiacilor ca sunt condamnati sa rabde de sete pe caldura este o notiune depasita din punct de vedere stiintific). Sunt permise: ceaiuri de plante, sucuri de legume sau fructe, apa minerala plata, saraca în Na. În timp ce sucurile de legume si fructe se pot administra între mese sau la masa, apa se recomanda a fi bauta la sfârsit, pentru a nu dilua sucurile gastrice si, implicit, pentru a nu îngreuna digestia.
          Cafeaua naturala (cu sau fara cofeina) poate fi, dupa caz, permisa celor care sunt obisnuiti cu ea, dar nu mai mult de o cescuta pe zi. Este permisa si o cantitate mica de alcool (vin sec, un pahar de 200 g la masa principala, de doua, cel mult trei ori pe saptamâna).
          
          Iaurtul, un antibiotic usor
          
          Cercetari relativ recente au demonstrat ca iaurtul, administrat ca atare sau în stare liofilizata, are, pe lânga alte calitati, si o usoara activitate antibiotica. Cea mai importanta valoare a sa pentru sanatate consta însa în faptul ca regenereaza flora intestinala, în special dupa tratamente îndelungate cu antibiotice, motiv pentru care se si recomanda sa însoteasca administrarea acestora.
          Dovada ca este un aliment foarte usor de digerat si, totodata, favorabil reglarii functiilor metabolice este faptul ca iaurtul se introduce în alimentatia copilului sub un an, desi acesta beneficiaza de o cantitate de suc gastric redusa, iar activitatea gastrica este abia în formare. Dar, în general, iaurtul are meritul de a regulariza functia intestinala, de a stimula secretia pancreasului si de a usura digestia alimentelor, în special a celor bogate în amidon.
          Nu întâmplator, iaurtul, recunoscut pentru calitatile sale dietetice, se recomanda în majoritatea afectiunilor hepatice, cardiovasculare si gastro-intestinale, atât la adulti, cât si la copii. Ca si celelalte produse ale laptelui, iaurtul are o valoare nutritiva destul de ridicata. O suta de grame de iaurt au o valoare nutritiva comparabila cu cea a unui ou de gaina, sau a 50 g ficat de vaca, de rinichi, carne slaba de vaca, de oaie, de vitel etc. Iaurtul contine proteine de clasa întâi, grasimi si glucide, usor asimilabile de catre organism. În acelasi timp, este bogat în elemente minerale – sodiu, calciu, potasiu, fosfor, iod, fluor etc. -, precum si în vitaminele B, C, D si A, atât de necesare bunei functionari a organismului. Alaturi de lapte si brânzeturi, el reprezinta una dintre cele mai bogate surse de calciu pentru om.
          Proteinele din iaurt, la fel ca si cele din lapte, contin toti aminoacizii esentiali, în proportii optime. Datorita acestui fapt proteinele respective au o valoare nutritiva ridicata, ocupând alaturi de cele din ou un loc de frunte în ierarhia valorii biologice a proteinelor alimentare.
          
          Renuntati la automedicatie
          
          Anotimpul rinofaringitelor este în toi si, conform statisticilor din ultimii ani, si consumul de antibiotice creste. Recurgând la automedicatie, multe persoane considera ca medicamentul cel mai potrivit în cazul rinofaringitelor este Ampicilina, Tetraciclina sau cine stie ce alt antibiotic de ultima generatie. Dar, dupa cum afirma medicii si dupa cum evidentiaza tot statisticile medicale, majoritatea rinofaringitelor sunt de origine virala, iar antibioticele nu au efect asupra virusilor care le produc. De obicei, antibioticele nu sunt recomandate chiar de catre majoritatea medicilor, de teama ca pacientii cu rinofaringita sa nu faca alte complicatii. Dar numai ei sunt în masura sa aprecieze când e nevoie de administrarea antibioticelor si când nu. Uneori cedeaza la insistentele pacientilor, care „au încredere doar în antibiotice”, când li se recomanda un tratament „pentru raceala”.
          Riscurile abuzului de antibiotice pe parcursul sezoanelor reci (toamna-iarna-primavara) nu sunt însa de neglijat. Reactiile alergice (în special în cazul copiilor, batrânilor si gravidelor) si, la fel de grav, dobândirea rezistentei la antibiotice sunt pericole reale care, în situatii grave de sanatate, îsi spune cuvântul.