Angina pectorala este o boala ce „traduce” simptomele îngustarii uneia sau mai multor artere coronariene, care aduc sângele oxigenat la inima. De obicei se manifesta printr-o durere toracica survenita la efort si care dispare odata cu încetarea acestuia, însa ea poate lua si alte forme. Aparitia unei asemenea dureri reprezinta o urgenta ce trebuie identificata si diagnosticata rapid de medic, în lipsa unui tratament ducând la complicatii foarte periculoase. Durerea toracica, retrosternala, iradiaza în întreg bratul drept, inclusiv în palma, dar si în maxilare.
Ea apare în urma unui efort de dificultate variabila, mai ales când subiectul se urneste din loc sau când îsi accelereaza mersul. Este favorizata de frig, de vânt, de perioada de dupa servirea mesei ori în alt context precis, cum ar fi raporturile sexuale, emotiile puternice, furie, îngrijorare etc. Totodata, aceasta durere poate îmbraca diverse forme: cu sau fara iradiere în partea dreapta, în stare de repaus, noaptea, în absenta eforturilor, cel mai des în preajma aceleiasi ore. Poate fi localizata abdominal, poate fi mai putin intensa (la diabetici, la femei si la vârstnici) sau, dimpotriva, atât de puternica încât nu cedeaza la încetarea efortului, evocând astfel un infarct. Tinerea sub control a situatiilor potential periculoase este esentiala pentru reducerea riscului recidivei care pune viata bolnavului în pericol, ca si pentru întârzierea sau stoparea evolutiei maladiei.
Doua tipuri de factori de risc cardio-vascular se cunosc: unii care pot fi schimbati, altii „inamovibili”. Acestia din urma sunt vârsta (peste 50 de ani la barbati si peste 60 de ani la femei) si sexul (barbatii sunt mult mai predispusi la angina pectorala). Cu rezervele de rigoare, sunt inclusi aici si factorii ereditari (antecedente familial de accident cardiac precoce): infarct sau moarte subita a tatalui înainte de 55 de ani ori înainte de 65 de ani a mamei. Pot fi în schimb modificati alti factori de risc: hipertensiunea arterial (peste 14/9); diabetul (tratat sau netratat); tabagismul; hipercolesterolemia; obezitatea sau supraponderalitata cu indicele de masa corporal peste 25; sedentarismul, adica absenta unei activitati fizice regulate.
Din pacate, circa o treime din persoanele care au avut un accident cardiac ignora factorii de risc si continua: – sa fumeze; – sa ramâna cu o tensiune arteriala necontrolata sau sa nu urmeze tratamentul prescris de medic; – sa se hraneasca dezechilibrat, favorizând grasimile; – sa aiba colesterolul ridicat, fara sa urmeze un regim ori sa ia medicamente; – sa se mentina supraponderale;l sa nu practice nicio activitate fizica.
Tratamentul anginei pectorale urmareste cu prioritate trei obiective principale: calmarea durerilor din timpul crizei si evitarea evolutiei catre un infarct; stabilirea si aplicarea unui tratament de fond pentru îmbunatatirea circulatiei sangvine coronariene si a functiei cardiace; combaterea factorilor de risc. În cazul esecului, în contextul persistentei durerilor, se poate avea în vedere un tratament interventional de tipul angioplastiei (dilatarea arterelor pe zona unde acestea sunt îngustate) sau al pontajului aorto-coronarian (interventie chirurgicala).
Ca medicatie se pot utiliza: derivati nitrati (sublingual, în debutul crizei sau pentru a o preveni, la începutul unui efort); betablocanti (actioneaza asupra consumului de oxigen, permitând astfel sa se coboare pragul de durere); produsele anti-calciu (au efect de dilatare coronariana; antiagregantii plachetari (lupta împotriva trombozelor); hipocolesterolemiantii.
Bolnavul trebuie sa cunoasca foarte bine semnele care evoca o recidiva si gesturile pe care trebuie sa le faca pâna la sosirea medicului. Totodata, e recomandat sa faca astfel încât apropiatii sai sa cunoasca la fel de bine aceste masuri ce pot salva viata celui în cauza. Prin prisma legaturii strânse între angina pectorala si infarctul miocardic, e obligatoriu sa se cunoasca ambele patologii. În cazul unui pacient cu angina care nu a avut si infarct, sunt prezente de obicei crize dureroase scurte, calmate prin administrarea de trinitrina.
Aparitia unei dureri prelungite si rezistenta la trinitrina genereaza însa suspiciunea de infarct miocardic. Altfel, persoana vizata poate duce în continuare o viata normala, dupa ce – pe de o parte – boala a fost stabilizata si e tinuta sub control si – pe de alta parte – se adopta o igiena de viata corecta. Revenirea la activitatea profesionala se va face dupa minimum 3 saptamâni de repaus, cu acordul medicului. Calatoriile sunt permise daca nu exista complicatii ale maladiei, iar în cazul accidentului cardiac dupa cel putin o luna, pacientul nu trebuie sa poarte bagaje grele si sa aiba probleme legate de altitudine. În fine, activitatea sexuala poate fi reluata dupa accidentul cardiac în mod gradat, iar în conditii de viata ulterioare normale ea poate fi chiar un gen de adjuvant în mentinerea unei bune functionari a inimii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii