Antrax si bacteria terorista

     Pâna de curând, antraxul era un subiect neinteresant pentru marele public. Doar pentru unii cercetatori aceasta tema era la ordinea zilei, iar în practica, epidemiologii erau cei care vegheau ca bacteria care se dezvolta la animale sa nu treaca la om prin produsele alimentare sau derivatele de origine animala.
     Pâna de curând, antraxul era un subiect neinteresant pentru marele public. Doar pentru unii cercetatori aceasta tema era la ordinea zilei, iar în practica, epidemiologii erau cei care vegheau ca bacteria care se dezvolta la animale sa nu treaca la om prin produsele alimentare sau derivatele de origine animala. Si desigur, si tratatele de boli infectioase acordau spatiul cuvenit bolii si agentului patogen care o provoaca. Dar în planul perceptiei generale a populatiei, nu antraxul era sperietoarea numarul 1 a acestui început de mileniu, ci virusul HIV si, implicit, SIDA. Iata însa ca lucrurile s-au schimbat si ne intereseaza cât mai multe informatii despre un inamic invizibil si foarte de temut – antraxul.
          
     Antraxul (carbunele, cum se mai numeste) este o boala infectioasa acuta, determinata de Bacillus Anthracis (bacilul carbunelui), care afecteaza animalele, îndeosebi ierbivorele, de la care se poate transmite la om, în doua forme principale de manifestare: cutanat (95% din cazuri, în majoritate vindecabile) si intern (pulmonar, digestiv, meningean, cazuri în general soldate cu deces).
     Denumirea de antrax provine din cuvântul grec anthrakos, care înseamna carbune si se refera la culoarea neagra a leziunii care se formeaza pe piele când e vorba de antrax cu manifestare cutanata.
     La animale, boala a fost remarcata de milenii. În secolele trecute, au aparut epidemii în mai toate tarile din lume, în special în unele regiuni al caror sol era intens contaminat cu spori (de exemplu, „câmpiile blestemate” din Franta; istoria medicinii consemneaza epidemia de la Maret – 1752 si Chaussier – 1780).
     Agentul cauzal al antraxului este prima bacterie pusa în evidenta de Pollender (1849) si apoi de Devaine (1863).
     Bacilul carbunos a fost izolat si descris de Koch în 1876.
     În 1880-1881, Pasteur a preparat un vaccin cu germeni atenuati, pe care l-a folosit cu succes la animalele expuse la antrax.
     Bacillus Anthracis poate fi un ucigas insidios si foarte eficace. Sporii pot supravietui câteva zeci de ani. Daca sunt inhalati de om, pot provoca moartea în doua-trei zile, fiind cu atât mai periculos cu cât simptomele pe care le declanseaza sunt asemanatoare la început cu cele dintr-o banala raceala.
     Antraxul este considerata una dintre cele mai redutabile arme biologice. Dar, pentru a atinge acest nivel de periculozitate, antraxul trebuie sa fie… „armat”, adica redus la nivelul de spori foarte fini , care pot fi inhalati profund în plamâni.
          
          Întrebari si raspunsuri
          
          Cu ce seamana antraxul?
          În forma sa cea mai de temut, forma aeriana inhalabila, antraxul este invizibil si inodor. Doar microscopul este în masura sa „vada” sporii de antrax, marindu-i sub lupa lui de 50 pâna la 100 de ori. Potrivit opiniei oamenilor de stiinta, antraxul poate fi conservat si depozitat în mari cantitati, sub forma de pudra, lichid sau pasta.
          Omul îsi poate da seama ca a inhalat spori de antrax?
          Nu.
          Care este numarul de spori inhalati care pot duce la îmbolnavire?
          În jur de 10000.
          De unde provin sporii si cât traiesc?
          Bacteriile de antrax traiesc, în stare latenta, în sângele anumitor animale. Sporii sunt extrem de rezistenti, ramânând în organismul animal uneori pe parcursul întregii lor vieti, apoi si în parul, lâna sau pielea acestora (care, la prelucrare, pot infecta tabacarii sau muncitorii industriali care manipuleaza animale sau produsele acestora – de aceea, antraxul e considerat boala profesionala). În pamânt, sporii pot sa traiasca si 40 de ani; astfel se explica persistenta contaminarii unor pasuni din anumite regiuni, unde vitele se infecteaza regulat. În laboratorul Institutului de igiena din Gottingen s-au gasit spori viabili, care au dezvoltat colonii dupa aproape 70 de ani de conservare.
          Cum se pot distruge sporii?
          Sporii rezista la caldura uscata la 150 grade C, timp de 1/2-1 ora; sunt distrusi însa prin fierbere în 10 minute. Sterilizarea în autoclave, la 121 grade C, timp de 15 minute, este metoda cea mai sigura pentru distrugerea sporilor, folosita în industria alimentara, farmaceutica si în spitale. Sporii sunt distrusi si de solutia de formol 10%, în timp de 15 minute.
          Ce se întâmpla când sporii sunt inhalati de catre o persoana?
          Sporii migreaza în zona pulmonara, de unde sunt preluati de macrofage (celulele albe, importante pentru buna functionare a sistemului imunitar, dar în aceasta situatie afectate si ele de prezenta agentului patogen cu care interrelationeaza) si transportati catre ganglionii limfatici. În tot acest timp, pe lânga faptul ca bacilii se multiplica, elibereaza o toxina letala pentru organismul uman.
          Cum se manifesta boala?
          În cazul infectarii cu spori inhalati, totul începe ca un banal guturai sau ca o gripa: senzatie de oboseala, durere de cap si oculara, dureri musculare, febra, tuse, secretie nazala. Dar aceste simptome, în general nu foarte alarmante, se transforma rapid într-o forma grava de boala care seamana cu o pneumonie severa, manifestata prin scaderea tensiunii arteriale, transpiratie abundenta, tuse cu expectoratie, hemoragii, accese de sufocare.
          La cât timp poate surveni moartea?
          În cazurile intens contaminate, dupa trei zile de la aparitia simptomelor.
          Cât timp poate trece de la inhalarea sporilor pâna la aparitia primelor semne de boala?
          Cel putin zece zile, desi pot trece si 5-6 saptamâni.
          Antraxul se poate trata?
          Da, cu antibiotice, daca acestea sunt administrate înainte de aparitia primelor simptome, lucru aproape imposibil de realizat. În caz contrar, tratamentul este discutabil, lipsit de eficienta mai ales în situatia în care cantitatea de toxina eliberata de bacili în organism este deja importanta.
          Exista un vaccin?
          Singurul vaccin disponibil a fost produs în Statele Unite si este folosit în tara de origine, dar si în unele tari din Europa Occidentala, în special în armata si alte grupe de populatie cu risc major de contaminare cu bacilul carbunos. Din nefericire, acest vaccin nu exista în cantitati suficiente pentru o vaccinare în masa a populatiei, iar unii medici îi pun la îndoiala capacitatea de protectie 100% fata de infectie.
          Boala se transmite de la om la om?
          Oamenii de stiinta apreciaza ca acest tip de contaminare este o exceptie, deci în general nu. În schimb, obiectele contaminate si solul ramân infectate mult timp.