Ce este pericardita?

          Pericardul este o foita dubla, lucioasa si alunecoasa, care înveleste inima asemenea unui sac. În interiorul acestui sac inima este libera în miscarile sale.

          Pericardul este o foita dubla, lucioasa si alunecoasa, care înveleste inima asemenea unui sac. În interiorul acestui sac inima este libera în miscarile sale. Pericardul contine o cantitate mica de lichid care functioneaza ca un lubrifiant.
          
          Bolile inflamatorii ale pericardului se numesc pericardite; în cazul inflamatiei, în sacul pericardic se acumuleaza lichid. Uneori, pericardita se asociaza cu o inflamatiei a pleurei – foita care înveleste plamânul. În aceasta situatie, se acumuleaza lichid atât în jurul plamânului (se formeaza asa-numita apa la plamâni), cât si în jurul inimii.
          Pericardita, asociata cu pleurezia, este de multe ori de natura tuberculoasa, dar poate avea si alte cauze cum ar fi infectiile – în special cele virale -, insuficienta cardiaca, boli alergice, cancer etc.
          Bolnavul cu pericardita este de cele mai multe ori febril, fara pofta de mâncare, obosit si indispus. Acestea sunt fenomene generale, dar ceea ce atrage atentia în mod deosebit este o durere localizata în dreptul inimii, în cosul pieptului, care nu cedeaza la repaus. Este firesc ca în aceasta situatie bolnavul sa se prezinte la spital, unde de obicei se recomanda internarea. Examenul radiologic si mai ales ecocardiografia ajuta mult la stabilirea diagnosticului de pericardita, desi nu pot evidentia si cauza acesteia. Pentru stabilirea cauzei sunt necesare o serie de analize si, uneori, chiar si o punctie prin care se extrage o cantitate din lichidul acumulat în pericard.
          Internarea în spital este necesara si pentru faptul ca în unele cazuri acumularea de lichid se face într-un ritm rapid si sub presiune, în consecinta inima având de suferit deoarece este comprimata. În aceasta situatie, bolnavul respira cu dificultate iar tensiunea arteriala scade.
          Uneori, în urma unei pericardite acute cu lichid se instaleaza o pericardita cronica constrictiva; inima este strânsa de jur împrejur într-o carapace fibroasa. Capacitatea de efort a acestor bolnavi este foarte redusa, orice suprasolicitare fizica generând dificultati de respiratie, gâfâieli. Se poate întâmpla si ca pericardita acuta sa treaca neobservata sau sa fie dusa pe picioare, mai mult sau mai putin tratata corespunzator; consecinta este trecerea pe nesimtite în faza de pericardita cronica. Medicina moderna dispune de metode de tratament atât pentru faza acuta a bolii – cu medicamente, cât si pentru cea cronica – interventie chirurgicala care elibereaza inima din carapacea care o strânge.