În padurile din tara noastra exista peste 30 de specii de ciuperci care contin diferite substante toxice si care pot produce intoxicatii de o gravitate mai mare sau mai mica. Cele necomestibile, care produc intoxicatii, se împart în ciuperci cu perioada de incubatie scurta si cu perioada de incubatie lunga.
Simptomele intoxicatiei apar, în cazul consumului unor specii cu perioada de incubatie scurta, dupa 15 minute pâna la 3 ore de la consumul lor si se manifesta prin: – cresterea salivatiei; – tegumente umede; – lacrimare; – pupila micsorata; – dureri abdominale; – scaderea frecventei cardiace (pulsul); – hipotensiune arteriala. Ulterior, apar tulburari nervoase: – tremuraturi; – furnicaturi ale pielii; – agitatie; – stare de confuzie; – miscari bruste si dezordonate; – convulsii; – coma. De asemenea, unele specii de ciuperci dau halucinatii cu vedere colorata.
Tratamentul intoxicatiei cu ciuperci cu perioada de incubatie scurta include provocarea de varsaturi, spalatura gastrica si purgative saline. Producerea varsaturilor se face cel mai eficient ingerând 30 ml sirop de ipeca, dupa care se bea o cana cu apa. Daca acest remediu nu este disponibil, se poate înghiti apa calda si sarata sau chiar se poate stimula eliminarea mâncarii nocive prin voma, iritând faringele cu vârful degetelor. Spalatura gastrica este metoda cea mai eficienta, daca se face în timp util. În caz ca bolnavul este inconstient, trebuie intubat, pentru a-i proteja caile aeriene de aspiratie a continutului gastric. Daca bolnavul este constient, va fi asezat pe partea stânga, cu capul mai jos decât corpul. Se introduce prin gura un tub (sonda) în stomac, iar prin acesta se introduc 200-250 ml de apa calduta în care s-a dizolvat o lingurita cu vârf de sare. Aceasta va fi retinuta în stomac 2-3 minute, mentinând tubul ridicat, dupa care, prin coborârea tubului sub nivelul bolnavului, lichidul se va elimina singur, pe principiul de baza al vaselor comunicante. Spalatura se va repeta de 6-8 ori.
Daca aveti la îndemâna, este preferabila administrarea de carbune activat (30-50 g diluat în 150-200 ml de apa), care are proprietatea de a neutraliza multe substante toxice. Administrarea de purgative osmotice stimuleaza golirea tubului digestiv prin scaune mai moi si mai frecvente. De asemenea, se pot administra pe cale orala: Sorbitol 70% (1 cana), sulfat de magneziu (15-20 g într-o cana cu apa) sau citrat de magneziu 10% (20-30 g). În situatii similare se administreaza, în perfuzie, atropina 1 mg, repetat la interval de 5-10 minute, pâna când tegumentele devin uscate, scade secretia salivara si apare tahicardia. Halucinatiile se trateaza cu plegomazin.
Semnele intoxicatiei cu ciuperci care au perioada de incubatie lunga apar dupa 12-24 de ore de la ingestie. În aceasta categorie intra speciile cele mai toxice, din familia Amanita phalloides. Intoxicatia debuteaza cu greturi, varsaturi si diaree în primele 24 de ore, dupa care se amelioreaza, fapt care creeaza o stare falsa si extrem de periculoasa de vindecare aparenta. Apoi, apar fenomene de afectare hepatica grava: – icter; – hemoragii; – encefalopatie; – hipoglicemie; – afectare renala grava; – tulburari neurologice (vedere dubla, convulsii, adinamie). În final, dupa 48-72 de ore de la ingestie se instaleaza coma care, de cele mai multe ori, duce la deces.
Tratamentul acestui gen de intoxicatii, care sunt cele mai grave, este simptomatic (pentru calmarea durerii, perfuzii cu glucoza si medicamente hepatoprotectoare). Tocmai din cauza lipsei unui tratament specific, prognosticul intoxicatiei este rezervat, multe dintre cazuri ducând la deces, în pofida tratamentului administrat. El începe cu spalaturi gastrice cu solutie de permanganat de potasiu 0,05%, asa cum s-a descris mai sus.
u Consumatorii si, din pacate, potentialii bolnavi trebuie sa retina un amanunt deosebit de important! Desi exista convingerea multor culegatori de ciuperci ca ei ar cunoaste bine diferenta dintre ciupercile comestibile si cele necomestibile, frecventa intoxicatiilor în perioadele specifice ale anului este foarte mare, respectiv vara si toamna. Asa-zisa „proba” a toxicitatii – strivirea ciupercii pentru a verifica daca se înnegreste ori devine vânata – e doar o procedura empirica, fara acoperire în prezent, când poluarea solului, a apei, a aerului a atins cote alarmante.
Pe de alta parte, din cauza unor fenomene de colonizare încrucisata au aparut specii de ciuperci cu aspect asemanator celor comestibile, dar care contin substante toxice ce determina efectele nedorite descrise mai sus. De aceea, recomandarea de a consuma numai ciuperci controlate de specialisti trebuie repetata ori de câte ori se iveste ocazia, mai ales din cauza caracterului foarte grav al posibilelor intoxicatii. Din punct de vedere sanitar, cele mai sigure ciuperci sunt cele recoltate direct din crescatoriile de ciuperci verificate si aprobate spre functionare sau din conservele la borcan ori la cutie, cumparate din magazinele alimentare. De evitat, asadar, consumul ciupercilor cumparate din piata sau de pe marginea drumului, direct de la culegatori!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii