Cura de morcovi

          Din cele mai vechi timpuri, aproximativ cu 3000-4000 de ani în urma, omul a folosit în hrana sa morcovul. În scrierile vechi grecesti, acest aliment este pomenit sub denumirea „Staphylinos” înca de acum 2500 de ani.

          Din cele mai vechi timpuri, aproximativ cu 3000-4000 de ani în urma, omul a folosit în hrana sa morcovul. În scrierile vechi grecesti, acest aliment este pomenit sub denumirea „Staphylinos” înca de acum 2500 de ani. Pâna în secolul al XVI-lea, aceasta planta era însa cunoscuta doar în apusul Europei; abia mai târziu a început sa fie cultivata si în celelalte tari europene, precum si în nordul Africii, în Asia si America.
           În prezent, exista doua soiuri net distincte: unul obisnuit, denumit „morcov” si un altul superior prin continutul în substante organice si minerale, „Carotele”. Acesta din urma are o structura mai putin „atoasa”, deci e mai fraged, e mai dulce, mai plin de suc, motiv pentru care se preteaza îndeosebi la consumul în stare cruda. În afara de gustul placut, morcovul are o ridicata valoare alimentara deoarece contine 9,1% substante neazotate, 0,2-0,3% grasimi brute, 1,2-1,7% proteine, 7-10% zahar si 45 de calorii la 100 grame de aliment. Cât priveste zaharul, acesta se gaseste într-un procent mai ridicat decât în multe alte fructe, cum ar fi capsunile, fragii, murele, agrisele, coacazele etc. Morcovul este, de asemenea, foarte bogat în substante minerale: calciu 43,8 mg la 100 grame, fier 1,3 mg, fosfor 18-24 mg, clorura de sodiu 55 mg etc. În plus, el constituie o sursa importanta de caroten sau provitamina A (6%), precum si un stoc masiv de vitamine B1, B2, D, C, K etc. La toate acestea, se adauga proteine si substante glucide insolubile în apa.
          
          Medicament gastric
           Pe lânga valoarea lui nutritiva, morcovul are si numeroase valente terapeutice, asemanatoare medicamentelor de sinteza. De exemplu, constituie un pansament eficace al mucoasei gastro-intestinale, având un rol protector si chiar cicatrizant al peretilor stomacali. Altfel spus, are proprietati antihemoragice, ceea ce îl recomanda în unele afectiuni gastrointestinale. Totodata, morcovul are valente antiseptice (distruge microbii), dar si stimulatoare a sucurilor gastrice si intestinale, fapt ce îl recomanda ca aliment care sporeste pofta de mâncare si care ajuta la digestie.
           Morcovul contribuie si la mentinerea sanatatii dintilor si la întarirea gingiilor. Nu întâmplator stomatologii recomanda ca, înca de la cele mai fragede vârste, sa se formeze obiceiul de „a rontai” cel putin câte un morcov crud pe zi. Efectele benefice ale acestei „indicatii medicale” sunt deja dovedite de cercetarile stiintifice. Consumul de morcovi, în special cruzi, mai are meritul de a ajuta organismul sa se apere de infectii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca are o actiune favorabila asupra vederii si ca este un element pretios în combaterea unor boli de piele.
           Combinatia dintre sucul de morcovi, cel de sfecla si cel de castravete reprezinta un remediu deosebit de eficace în tratarea unor alergii si forme gripale.
           Sucul de morcovi poate fi consumat cu usurinta în doze de jumatate de litru pe zi, fiind usor asimilabil de catre organism. O cura de câteva saptamâni este egala cu o cura de sanatate.