Fii zgârcit cu SAREA daca iti iubesti inima!

           Nu exista bolnav de inima care sa fi consultat unul sau mai multi medici si care sa nu fi plecat acasa cu recomandarea de a urma tratamentul medicamentos prescris dar si un anumit regim alimentar, în care aportul de sare sa fie cât mai mic sau complet eliminat. Se întâmpla adesea ca abaterea de la aceasta recomandare sa dea peste cap întregul tratament, iar tulburarile care apar sa fie ulterior greu de stapânit.

           Nu exista bolnav de inima care sa fi consultat unul sau mai multi medici si care sa nu fi plecat acasa cu recomandarea de a urma tratamentul medicamentos prescris dar si un anumit regim alimentar, în care aportul de sare sa fie cât mai mic sau complet eliminat. Se întâmpla adesea ca abaterea de la aceasta recomandare sa dea peste cap întregul tratament, iar tulburarile care apar sa fie ulterior greu de stapânit. Desigur, severitatea dietei hiposodate este dictata de gravitatea bolii cardiovasculare de care sufera individul respectiv (insuficienta cardiaca, infarct miocardic, fibrilatie atriala etc.).
          
          Sarea si secretele ei
          
           Ca sa functioneze normal, organismul uman are fara îndoiala nevoie, pe lânga alte elemente chimice, si de sodiu (Na). Acesta este prezent în sarea de bucatarie (clorura de sodiu) pe care noi o adaugam alimentelor „ca sa le dam un gust mai bun”, dar ceea ce în mod curent omul pierde din vedere este ca majoritatea alimentelor contin la rândul lor o cantitate mai mare sau mai mica de sodiu, adica asa-numita „sare ascunsa”.
           Un gram de sodiu este cuprins în 2,5 grame de sare de bucatarie. Nevoile maxime zilnice de sodiu ale unui adult activ sunt de 1-2 grame, adica de 2,5-5 grame de sare. Câta sare consumam însa zilnic, în conditiile traditiilor si obiceiurilor noastre alimentare? Între 10 si 30 grame de sare de bucatarie, adica 4-12 grame de sodiu! De unde provine aceasta cantitate ce pare exagerata? O treime este prezenta în pâine, a doua treime în alimentele aparent „nu prea sarate” sau „total nesarate” (lapte si derivatele lui, carne si mezeluri, chiar legume si zarzavaturi) si, nu în ultimul rând din sarea de bucatarie (inclusiv vegeta, delikat etc.) pe care o adaugam în mâncare. Deprinderea proasta de a mânca prea sarat se transmite din generatie în generatie, începe deci înca din copilarie, seamana cu o mostenire biologica. Din pacate, obiceiul de a mânca alimente suprasarate prezinta un risc major pentru sanatate, în primul rând prin cresterea presiunii sângelui prin artere, fenomen care în majoritatea cazurilor dupa 40 de ani îsi spune cuvântul prin instalarea hipertensiunii arteriale si a altor forme de boli de inima.
          
          Nu exista „regim fara sare”
          
           Medicii spun clar si în unanimitate: suferinzii de „boli ale civilizatiei” – hipertensiune arteriala, obezitate, ateroscleroza, boli vasculare ale inimii si creierului – alimentatia cu sare multa trebuie sa înceteze, aceasta fiind o componenta esentiala a tratamentului. Bolnavii se plâng spunând ca li s-a prescris „regim fara sare”. De fapt, medicii prescriu regimuri hiposodate, eliminarea totala a sarii fiind practic imposibila. Se recomanda de fapt evitarea adaosului de sare la prepararea mâncarurilor si se interzic alimente cum ar fi conservele preparate industrial sau în casa, mezelurile, afumaturile, varza murata, pâinea cu sare, mustarul, bulionul, unele ape minerale etc.
          
          Cine are nevoie de regim hiposodat?
          
           Multi medici considera ca persoanele care au trecut printr-o perioada critica în care hipertensiunea le facea probleme, dar a caror sanatate s-a restabilit complet, inima fiind compensata, n-ar mai trebui sa tina regim hiposodat, ci doar sa aiba grija sa nu faca exces de sare. Mai precis sa nu întreaca masura celor 5 grame de sare pe zi, regula universala lansata de altfel si de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru o alimentatie corecta a omului contemporan. În schimb, în insuficientele cardiace grave cel putin în perioadele de depasire a crizelor, este necesar un regim sever hiposodat (cu un aport de 0,5 grame de sodiu pe zi), în care sunt admise doar alimente sarace în sodiu, cum ar fi cerealele si legumele pregatite sub forma de sufleuri, pireuri, supe, si fructele proaspete sau preparate (gemuri, peltele etc).
           În infarctul miocardic, indiferent ca e vorba de o forma mai grava sau mai usoara, regimul hiposodat este esential. De altfel, în rezolvarea acestor cazuri, alimentatia se prescrie si trebuie întocmai urmata conform unei întregi strategii. În zilele imediat urmatoare monitorizarii la terapie intensiva, când se revine la alimentatia pe cale naturala, de obicei sunt permise initial doar lichide (ceai, limonade, sucuri naturale din fructe proaspete, supe limpezi de legume), apoi se introduc treptat cartofi fierti sau pire, brânza de vaci, câte un ou fiert moale. Regimul continua cu alimente sarace în sodiu, dar cantitativ sa atinga în jur de 800-1000 de calorii pe zi (supe-crema de legume, iaurt, brânza de vaci, pireuri de legume cu lapte si 5 g de unt. Abia din a doua saptamâna, meniul devine mai variat (nu si bogat în calorii), dar tot hiposodat, sarac în grasimi, însa aproape normal în ceea ce priveste proteinele si zaharurile. Când bolnavul paraseste patul si reintra treptat în activitatea obisnuita, restrictia calorica este diminuata încet-încet, mentinându-se severa doar în cazul supraponderalilor si obezilor. Carnea slaba fiarta sau fripta începe sa fie mai bine reprezentata în dieta aflata tot sub restrictie severa de sare.
           Indiferent cât de greu pare sa se renunte la excesul de sare (în cazul persoanelor sanatoase) sau sa se scoata cu desavârsire acest „aliment” din dieta zilnica (în situatia cardiacilor cu probleme majore), gustul se poate reeduca, mai ales daca ne gândim ca nimic nu-i mai bun decât sanatatea.
           În mod normal, omul consuma 10-15 grame de sare pe zi atunci când manânca obisnuit de sarat, ceea ce înseamna ca în organism se introduc 4-5 grame de sodiu. Trebuie stiut însa ca, în general, gustul „potrivit” de sarat al hranei zilnice se realizeaza prin cel putin 40 la suta sare de bucatarie care se adauga la prepararea alimentelor, 20 la suta din lapte si derivatele lui, conserve si mezeluri, restul venind din continutul legumelor si zarzavaturilor care au si ele un continut important de sodiu.