Plamanii actioneaza in slujba intregului organism, pompand si curatand aerul fara de care nu am putea trai, la fel cum „uzina” numita ficat filtreaza impuritatile pe care ni le introducem singuri in corp, odata cu alimentele. E de prisos sa spunem ca si plamanii trebuie protejati, dar o multime de factori duc totusi la imbolnavirea acestora, uneori iremediabila. Un motiv important (desi poate parea minor) al contactarii bolilor specifice acestui organ-pereche il constituie lipsa de informatie si de educatie sanitara. De aceea, se impune sa cunoastem macar cateva elemente de baza legate de cauzele posibile de imbolnavire, de simptome, dar si de potentiale urmari deloc dorite. Un exemplu detaliat, in cele ce urmeaza.
Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta, provocata de pneumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica. Pneumococul in discutie poate fi gasit frecvent la indivizi sanatosi, în cavitatea bucala si în faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul plamanului si în sputa (scuipat). Boala apare mai frecvent la barbati, în special iarna. Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul, oboseala fizica si/sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se pare ca mucoasa cailor aeriene superioare, ar avea o imunitate naturala fata de pneumococ. Probabil ca unele infectii virotice ale cailor aeriene micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel, pneumonia este aproape intotdeauna secundara unei gripe, corize, laringite etc. Anatomia patologica arata o localizare predilecta pentru lobii inferiori si plamanul drept.
Simptome. Boala apare la individ în plina stare de sanatate. In zilele premergatoare exista adeseori o discreta infectie rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este brutal, putand fi bine precizat de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durand 1/2-2 ore, junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si ascensiunii febrile bruste pana la 40 grade. In perioada de stare, care se instaleaza la cateva ore dupa debut, fata devine rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de herpes în jurul buzelor si uneori al narilor. Tusea este chinuitoare si uscata la început, apoi cu expectoratie rosie-ruginie, vascoasa si aderenta. Apare dispneea (30-40 de respiratii/min.). Examenul fizic pune în evidenta, începand din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, suflu tubar etc.).
Temperatura se mentine „în platou”, însotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si sete puternica. Limba este alba, uscata si arsa în formele grave; urinele sunt rare, reduse si închise la culoare. Examenul sangelui evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoza cu polinucleoza si viteza de sedimentare mult accelerata. Examenul citobacteriologic al sputei pune în evidenta pneumococul. Examenul radiologie confirma diagnosticul clinic.
Evolutie. Inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia, perioada de stare dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu delir si crestere a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala în cateva ore si cuprindea o criza termica (temperatura coborand chiar sub 37s C), sudorala (transpiratie abundenta), urinara (poliurie) si sangvina (revenire la normal a leucocitozei). De la introducerea antibioticelor, înca din ziua a doua, temperatura revine la 37s C, fara influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot în ziua a noua, dar este numai urinara. Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cateva zile, în timp ce semnele radiologice pot persista mult timp.
Complicatii posibile. Complicatiile pneumoniei pneumococice sunt reprezentate de: pleurezie serofibrinoasa, care poate aparea fie în cursul evolutiei bolii (parapneumonica), fie dupa criza (metapneumonica); pleurezie purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii cardiovasculare (fibrilatie atriala, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite, meningite, peritonite, hepatite, nefrite, artrite). Complicatiile afecteaza în special bolnavii varstnici, debilitati sau cu boli preexistente.
Prognosticul. In general este bun, dar este influentat totusi de varsta, teren, complicatii si virulenta germenului. Diagnosticul este usor de pus în formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi toracic si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica. Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm, în pneumoniile care se repeta, mai ales în acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un neoplasm bronsic sau o supuratie pulmonara cronica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii