Chiar daca sindromul deficitului de atentie este considerat de multi drept apanajul varstelor foarte mici, el se intalneste si la adulti si la adolescenti – iar in cazul acestora poate genera probleme serioase. In general, incapacitatea de a da dovada de atentie, de a asculta, de a urmari pe cineva, sau de a se angaja in activitati ce presupun calm si liniste, lipsa cronica de organizare si firea distrata, pierderea obiectelor personale, neastamparul, logoreea sunt tot atatea semne care ar trebui sa-l determine pe parinte sa consulte un specialist, pentru a vedea daca adolescentul sau nu sufera cumva de sindromul deficitului de atentie.
Pe de alta parte, trebuie stiut si ca rezultatele scolare slabe, dificultatile de atentie datorate unor alte cauze decat anxietatea cronica, stresul major, bolile cronice sau situatiilor familiale dificile si tumultuoase sau depresia acuta ori cronica reprezinta tot atatea indicii ce pot ascunde de fapt existenta sindromului deficitului de atentie.
Adolescentii cu ADHD manifesta de asemenea si alte probleme, cum ar fi probleme de invatare, ticuri, sindromul opozitionist-deviant, anxietate, ingrijorare, depresie si tulburari de somn si alimentatie. Pe langa asta, ei pot fi afectati si de tulburari de conduita – o deficienta comportamentala mult mai severa. In momentul de fata nu se stie precis ce anume cauzeaza ADHD. Unii oameni de stiinta sustin ca ar fi vorba despre o tulburare in functionarea creierului, altii spun ca este un semn de stres – mai ales un stres cauzat de scandalurile familiale. Pare sa existe si o oarecare influenta genetica implicata, cel putin la unii copii. Desi societatea si mai ales comunitatea psihiatrica se indreapta spre o intelegere tot mai clara a proceselor chimice responsabile de declansarea tulburarilor mintale, gasirea posibilelor cauze ale ADHD este privita cu mai putin interes. Un parinte responsabil trebuie sa investigheze daca exista ceva in neregula, in sanul familiei, care ar fi putut declansa respectivul sindrom.
Ultimul cuvant in aceasta controversa n-a fost inca rostit si trebuie sa asteptam cercetarile viitoare pentru a sti cum stau lucrurile – desi unii savanti au afirmat ca alimentatia, mai ales consumul exagerat de zahar, o problema tot mai des intalnita in zilele noastre – ii face pe copii sa devina „hiperactivi”, ipoteza nu a putut fi demonstrata.
Sfaturi utile
– Daca aveti impresia ca adolescentul dumneavoastra sufera de sindromul deficitului de atentie, este necesara vizita la un psihiatru. Desi psihologii, neurologii si alti specialisti pot pune si ei diagnosticul, cel mai indicat ar fi totusi sa apelati un psihiatru specializat pe probleme juvenile, care este cel mai experimentat in aceasta privinta, avand la dispozitie o cazuistica bogata. Psihiatrul va putea totodata sa elimine posibilitatea existentei altor sindroame, asemanatoare ADHD si sa fie capabil a diagnostica ceea ce se numeste in limbaj de specialitate „stari co-morbide”; cu alte cuvinte, alte probleme psihice pe care copilul le-ar putea avea.
– Parintii trebuie sa fie atenti sa nu jigneasca niciodata un adolescent cu ADHD, numindu-l „prost”, „retardat”, sa-l acuze ca nu ar vrea sa invete sau ca s-ar comporta asa cum o face „intentionat”. Majoritatea adolescentilor cu ADHD au o inteligenta normala si nu sunt „copii rai”. Copiii care nu au fost diagnosticati corect sau au fost jigniti, neglijati sau tratati altfel decat ar trebui – ca niste persoane avand un anumit sindrom – se simt adesea respinsi, umiliti, chiar dezvolta un sentiment de dispret fata de ei insisi.
– Odata pus diagnosticul, exista numeroase forme de tratament disponibile, incluzand medicamente stimulante si non-stimulante. Unele antidepresive si alte tipuri de medicamente si-au dovedit, de asemenea, eficacitatea. Pe linga medicatie, consilierea parentala, terapia familiala, cea cognitiv-comportamentala, remediile speciale si stimularea anumitor capacitati pe care copilul le are pot fi de folos.
– Multi parinti manifesta dubii fata de aplicarea medicatiei la copii din cauza temerii ca acestia ar putea deveni ulterior consumatori de substante interzise. De fapt, lucrurile stau cu totul invers: in timp ce copiii care sufera de ADHD si nu sunt tratati prezinta un risc sporit de a deveni consumatori de droguri, la cei care au fost tratati cu medicatie stimulanta riscul a scazut.
– S-a discutat mult in mass-media despre posibila diagnosticare gresita a copiilor, ca fiind suferinzi de ADHD si astfel „intoxicati” cu medicamente, iar aceste discutii i-au speriat pe multi parinti. Din pacate prea putini copii suferinzi de acest sindrom au fost diagnosticati si majoritatea celor diagnosticati rareori au putut beneficia de medicatia si terapia corecte. Desi ar putea exista cazuri in care copiii sa fi fost diagnosticati gresit si indopati cu medicamente, experienta a dovedit ca un diagnostic pus de un psihiatru specializat in probleme juvenile si un tratament corect cu medicamente si diferite forme de terapie, inclusiv ajutorul oferit la scoala, vor face ca adolescentul sa se simta fericit, normal si multumit de sine, in ciuda faptului ca are problemele mai sus mentionate. Ca de obicei, atitudinea pozitiva si sprijinul acordat de familie adolescentului si asigurarea ca el primeste tratamentul cu toata atentia joaca un rol esential in rezolvarea problemelor lui.
GABRIEL TUDOR
Comentarii