Copilul mic, de vârste cuprinse între 1 an si jumatate si 4 ani va poate oferi frecvent surpriza unor scene spectaculare pentru rezolvarea carora aveti nevoie de mult tact, dar si de recomandarile, explicatiile si argumentele psiho-pedagogilor.
Senzatia de frustrare sau întârzieri în îndeplinirea unei dorinte impusa de micutul dv. pot fi pretextul unei furii de o intensitate neasteptata având în vedere vârsta personajului central. O jucarie vazuta într-o vitrina sau în bratele prietenului dar care nu poate deveni a lui, „îndrazneala" parintilor de a-i întrerupe joaca pentru a-l chema la masa, a se spala pe dinti sau a se duce la culcare sunt motive de mari suparari. Pentru ca, explica psihologii, oricât de mic ar fi, copilul doreste sa decida singur tot ceea ce priveste viata sa, cu toate ca se simte atât de mic si de neluat în seama în raporturile cu dv. Esential este sa faceti efortul sa-l întelegeti, sa-l calmati si sa va faceti respectat. Este de dorit sa nu accentuati o astfel de criza, ci sa încercati sa stingeti conflictul, fie ignorând capriciile micutului, fie izolându-l, trimitându-l în camera lui. Obligatoriu, tensiunea nervoasa trebuie sa scada. Si a lui, dar si a dv. Nu uitati ca atitudinea dv. are întotdeauna valoare de exemplu pentru copil. Psihologii va sfatuiesc sa nu cedati niciodata dorintelorexprimate violent. S-ar putea ca astfel crizele sa se repete des, micutul speculând slabiciunea dv. Când simtiti ca furia s-a mai estompat, încercati sa-l calmati luându-l în brate, alintându-l, facând pace. Pentru ca el are absoluta nevoie sa stie, sa simta ca furia lui nu a diminuat iubirea pe care i-o purtati. Dar, explicati-i ca a gresit. Psiho-pedagogii spun ca este esential sa dezamorsati la timp o criza distragându-i atentia fie oferindu-i pe un ton afectuos o prajitura, fie o carte de colorat, fie un program de desene animate la televizor. Este de dorit sa-i aratati copilului ca înainte de a-i refuza satisfacerea dorintei, i-o întelegeti. Oricum, pentru a evita comportarea capricioasa, tiranica, pentru a nu se simti frustrat, încet-încet copilului trebuie sa i se impuna limite: trebuie sa stie cu claritate ca nu el este cel ce „comanda" în casa. De asemenea, parintii sunt cei ce trebuie sa demonstreze ca sunt capabili sa-si controleze emotiile si sa-si pastreze calmul.
Comentarii