Nu se poate sa nu vi se fi întâmplat ca cea mai buna prietena sa va plânga pe umar, deceptionata de ruptura amoroasa traita.
Exact atunci când s-a atasat mai puternic de cel care la început nu o interesa prea tare, seducatorul a parasit-o… Cu forta gentiletii, "el" a cucerit-o, pentru ca atunci când "ea" începuse sa aiba nevoie de el, sa plece. Ce constata psihologii? Ce sfaturi dau "subiectilor" în dificultate? Prima constatare: daca acest barbat v-a sedus pentru ca apoi sa va abandoneze, nu a facut-o pentru ca ar fi un mincinos. Nu trebuie sa-l judecati gresit. Atitudinea sa se explica mai ales prin frica de a se angaja într-o relatie de durata. Apoi, trebuie sa stiti ca raceala manifestata la începutul legaturii voastre l-a atras teribil de mult. El a întrevazut posibilitatea unei relatii perfect adaptate nevoilor sale, cu raporturi punctuale în cadrul carora sa-si poata pastra plaja de independenta. Oricum el nu se astepta ca femeia glaciala si distanta sa-si cladeasca visuri de iubire. Rezulta clar ca atitudinea dv. a condus la dezastrul sentimental. El v-a considerat o solitara, în vreme ce dv. ati gândit ca în sfârsit ati descoperit "sufletul geaman" alaturi de care veti continua drumul vietii. Atunci când v-ati disimulat nevoile profunde, cuplul si-a pastrat un oarecare echilibru. Precar însa, pentru ca a fost construit nu obligatoriu pe minciuni, ci poate doar pe omisiuni. Asa se explica fragilitatea sa. Partenerul se simte prins fara voia sa într-o relatie pe care doar dv. o gândeati a fi de durata. Daca sufletul dv. este sfâsiat de o asemenea situatie, psihologii va sugereaza doua posibilitati: ori va înarmati cu multa rabdare, fara a face presiuni afective, pentru ca acest gen de barbati se obisnuiesc foarte greu cu rigorile unei relatii de durata, ori îl uitati, în asteptarea aceluia care are capacitatea sa receptioneze întreaga investitie emotionala acordata.
Comentarii