La 25 august 1944, guvernatorul militar german al Parisului, Dietrich von Choltitz (general de infanterie) s-a predat generalului francez Philippe Leclerc si liderului Rezistentei franceze Henri Rol-Tanguy, in gara Montparnasse. Odata cu nazistul Choltitz isi incetau operatiunile si cei 17 mii de militari germani. Tinut in captivitate de aliati pana in 1947, Choltitz a facut marturisiri si a dat declaratii "emotionante", sustinand ca el este salvatorul Parisului pentru ca nu a ascultat de ordinul personal al lui Hitler de a distruge capitala franceza, transformand-o intr-un al doilea Stalingrad. Führerul voia sa lase aliatilor doar ruinele imensului patrimoniu cultural.
Erou fara glorie
Poate ca pretentiile generalului Choltitz (si ale familiei sale) ar fi avut vreun temei solid si numele sau ar fi intrat glorios in istorie daca nu am tine seama de circumstantele istorice reale ale nesupunerii sale fata de Hitler. In primul rand, spun numerosi istorici, "Operatiunea Overlord" (debarcarea din Normadia, din 6 iunie 1944) a fost o lovitura de gratie data armatei germane, iar inaintarea armatei SUA conduse de generalul Patton spre Paris a fost o continuare a bataliillor duse in nordul Frantei. Simultan, o mare parte a armatei franceze regrupate si Rezistenta franceza erau in jurul Parisului si abia asteptau sa actioneze decisiv. In acele zile de august 1944, in zona localitatii nordice Falaise, armata germana era coplesita de trupele americane (conduse de Patton) si de cele britanice (conduse de generalul Bernard Law Montgomery zis "Spartanul"). Acolo se dadea epocala lupta numita "Batalia pentru Normandia", care inchidea ruta de retragere a nemtilor spre sud si o eventuala regrupare a Werhmacht-ului. Acea batalie s-a terminat la 30 august cu infrangerea nemtilor. Generalul Choltitz (ca si Hitler) realiza ca "partida" era definitiv pierduta.
Ei bine, in aceste circumstante catastrofale pentru armata germana de ocupatie, cel care a luat o decizie istorica pentru salvarea patrimoniului parizian a fost presedintele SUA, generalul Dwight Eisenhauer, comandantul suprem al aliatilor in Vestul Europei. Acesta s-a gandit ca un atac in forta asupra garnizoanei germane din Paris ar avea consecinte distrugatoare, asa ca prioritatea sa a fost inaintarea spre Berlin si eliberarea acestuia inaintea Armatei Rosii. Atitudinea lui Eisenhauer l-a suparat pe Charles de Gaulle, care voia sa elibereze Parisul cat mai repede. La randul sau, generalul Leclerc a trecut peste ordinul americanilor si a trimis o coloana blindata spre Paris. In acelasi timp, parizienii facusera greva generala, paralizand infrastructura strategica a orasului si operatiunile de contraatac ale germanilor. In aceste conditii de presiune uriasa din toate directiile, generalul Choltitz a raspuns negativ la intrebarea obsesiva a lui Hitler: "Arde Parisul?"
Victoria
Impotriva declaratiilor eroice ale lui Choltitz stau ultimele actiuni ale sale inainte de a se preda. Nemtii au distrus morile de grau si au incendiat Grand Palais (sediul Rezistentei franceze). Apoi au negociat un armistitiu, dar la 24 august un batalion condus de capitanul Raymond Dronne intra in Paris si la 25 august, dupa o scurta confruntare, Choltitz se preda. La 26 august s-a desfasurat o ampla parada militara pe Champs Eliysées, populatia aclamandu-i pe Charles de Gaulle si pe eliberatorii Parisului… In Germania, generalul Dietrich von Choltitz (decedat in 1966) a fost considerat un erou umanist, insa istoricii francezi considera aceste elogii drept "un fals al istoriei".
PAUL IOAN
Comentarii