Se cunosc multe rafturi de carti despre existenta furibunda a lui Napoleon Bonaparte, insa exista un eveniment crucial inca neexplicat de catre istorici si care ar putea fi limpezit, probabil, doar cu ajutorul psihologilor. Este vorba de o incredibila scrisoare pe care imparatul a trimis-o celei de-a doua sotii, Marie-Louise, in iarna anului 1814, pe cand se pregatea sa-i infrunte din nou pe aliati. Anglia pregatise a sasea coalitie, care includea Prusia, Rusia, Austria si Suedia.
Un gest de amator
La 24 ianuarie, Bonaparte se despartea de Marie-Louise si de fiul de trei ani, François Joseph Charles (pe care-l numea „regele Romei”). Martorii spun ca a fost o scena de uriasa tandrete, dar gurile rele afirma ca a urmat un alt ramas bun, al carui protagonista a fost Maria Walewska (care-i daruise si ea un fiu, Alexandre, tot de trei ani). Apoi, intr-un mars fortat si in fruntea unei armate mult imbunatatite, suveranul se indreapta spre Bar-sur-Aube (nord-estul Frantei), unde-si stabileste statul major.
Insa la numai doua luni de la despartirea de Marie-Louise, Napoleon comite eroarea vietii sale, decisiva pentru domnia sa. La 23 martie, el ii trimite Mariei o lunga scrisoare de dragoste, in care – culmea! – insereaza si date despre strategia stabilita pentru a-i surprinde pe aliati! Ce l-a putut determina pe acest mare strateg militar sa scrie despre tactica sa (si inca unei femei total necunoscatoare a problemelor de pe campul de lupta), nu se poate intelege.
Acest „Robespierre pe cal” avea pe atunci 45 de ani si trecusera zece ani de cand fusese ales, prin plebiscit, „imparat al francezilor”. Curierul calare a fost prins de complotisti sau a vandut el insusi misiva fatala, banuind ca va fi prins de iscoade si ucis. In acele circumstante tulburi, un tradator precum maresalul Auguste Marmont, aliat de circumstanta cu comandantul prusac Blücher, pune stapanire pe Paris si-l obliga pe Napoleon sa abdice. Inchis la Fontainebleau si coplesit de ticalosia prietenului de tinerete, ex-suveranul incearca sa se sinucida prin otravire (12 aprilie 1814), insa tentativa esueaza.
Peste cateva zile este exilat pe insula Elba. Sotiei lui i se agraveaza brusc boala de plamani si moare la 29 mai. A urmat spectaculoasa revenire in Franta (cele o suta de zile), apoi dezastrul de la Waterloo, din iunie 1815.
A lipsit un Iago
Nici cei mai apropiati generali ai sai n-au putut sa creada ca acela pe care-l venerau a putut comite o astfel de greseala. A dezvalui secrete militare intr-o scrisoare de dragoste a fost impardonabil pentru un om cu experienta lui. Multi dintre fidelii sai au banuit pana-n ultima clipa ca, de fapt, Napoleon voise sa dea indicii false, banuind ca epistola ar putea fi interceptata. Insa asa ceva s-ar fi potrivit cu gandirea unui Iago, or Bonaparte s-a purtat intotdeauna cu o sinceritate dezarmanta fata de femeile iubite.
Istoricii si cititorul atent al biografiilor lui spun ca imparatul era deja prea sigur de el si de anturajul sau. Ar fi trebuit sa-l puna serios pe ganduri tentativa de lovitura de stat din decembrie 1812, cand generalul Malet voise sa ocupe Parisul, raspandind zvonul ca Bonaparte (aflat in „campania rusa”) ar fi murit pe front. Acest precedent nu l-a alarmat deloc si doar astfel s-ar putea explica naivitatea de care a dat dovada prin acel mesaj catre Marie-Louise. Dusmanii isi infiltrasera de mult spionii in preajma lui.
PAUL IOAN
Comentarii