Dupa succesele ofensivei de iarna a Armatei Rosii, trupele sovietice se pregateau intens pentru ofensiva de primavara a anului 1942. Pana la debutul Bataliei de la Harkov (12 mai 1942), fortele lui Stalin obtinusera victorii partiale la inceputul acelui an, iar succesele dadusera sperante Moscovei ca va reusi sa infranga corpurile de armata germane de pe teritoriul Ucrainei sovietice (la acea vreme).
Erori strategice
Frontul de Rasarit, pe care Hitler il deschisese odata cu Operatiunea Barbarossa (invadarea URSS) se lovise de o foarte puternica contraofensiva, atunci cand Wehrmacht-ul se apropiase primejdios de mult de Moscova. Respingerea nemtilor ii daduse aripi lui Stalin. Astfel, intr-un discurs entuziasmant tinut la 7 noiembrie 1941 (aniversarea Marii Revolutii din Octombrie, dupa calendarul iulian), liderul de la Kremlin era convins ca Armata Rosie va reusi „sa stearga trupele germane din tara”.
Euforia lui Stalin se baza pe faptul ca armatele lui Hitler primisera lovituri foarte grele si erau descurajate si descompletate. In aceasta opinie a „tatucului” a constat marea eroare a trupelor sovietice, care s-au avantat cu prea mare incredere de sine in Batalia de la Harkov. Trebuie subliniat faptul ca inaltii strategi ai Armatei Rosii l-au prevenit pe lider asupra capacitatii de refacere si mobilizare a nemtilor. Printre marii generali care se impotriveau unor atacuri „orbesti” in acea regiune s-au aflat Semion Timosenko, Alexandr Vasilevski si Gheorghi Jukov. Acestia nu impartaseau entuziasmul lui Stalin si erau convinsi ca trupele germane conduse de feldmaresalul Fedor von Bock si de generalul Friedrich von Paulus se vor reface. Dar nu l-au putut convinge pe comandantul suprem de la Kremlin. Se stie ca acesta avea rezerve fata de inaltii lui ofiteri, chiar si dupa marile epurari „politice” din armata.
Generalii sovietici stiau ca trupele Wehrmacht-ului erau superioare in ceea ce priveste numarul aparatelor de zbor si calitatea tancurilor. La acea vreme, tancurile „Panzer” era inca superioare „T”-urilor sovietice. Astfel, cu toate ca numarul militarilor sovietici era superior, nemtii au reusit sa incercuiasca trupele sovietice si sa ia un efectiv impresionant de prizonieri. In conditii de teren noroios, tancurile germane s-au descurcat mai bine si diferenta in pierderile de oameni a fost uluitoare. Daca germanii au pierdut aproximativ 20.000 de militari, sovieticii au pierdut (morti, disparuti, prizonieri) peste 200.000 de oameni. Peste jumatate din efectivele de tancuri ruse au fost distruse. In aceste conditii, ofensiva de primavara din anul 1942 a Armatei Rosii s-a incheiat dezastruos. Batalia de la Harkov a durat doar 16 zile, de la 12 la 28 mai 1942.
Denumiri istorice
Pentru istoriografia celui de-al Doilea Razboi Mondial, au existat trei batalii cu numele de Harkov (in vestul Ucrainei, al doilea oras ca marime). Prima Batalie de la Harkov s-a desfasurat intre 20-24 octombrie 1941. A doua batalie a fost cea petrecuta la 12-28 mai 1942, iar a treia a fost la 19 februarie – 15 martie 1943. In toate aceste confruntari, trupele germane au fost victorioase. Numai ca rezultatele globale ale ofensivei germane in Rusia au fost devaforabile lui Hitler. Dupa cum se stie, in Batalia finala pentru Berlin (aprilie-mai 1945), sovieticii au avut o victorie decisiva.
PAUL IOAN
Comentarii