Razboiul Crimeii din 1853-1856 este considerat de multi istorici drept „ultimul conflict religios major de pe continentul european”. Din punct de vedere al Imperiului Rus, acel razboi a fost o mare tradare a Occidentului. Aceste afirmatii se bazeaza pe faptul ca s-a format o alianta a unor imperii catolice si protestante (Franta si Marea Britanie) cu Imperiul Otoman împotriva unor crestini ortodocsi, si anume rusii. „Bizarei” aliante crestin-otomane s-a alaturat si regatul Sardiniei.
„Ciudatenia” aliantei catolicilor si protestantilor cu Imperiul Otoman contra Imperiului Rus poate fi deslusita prin actiunile lui Napoleon al III-lea, devenit din presedinte, împarat al Imperiului Francez. Acesta a dorit sa fie protectorul crestinilor din teritoriile ocupate de turci. Pe de alta parte, Rusia credea ca daca devenise „Gardianul Europei” (echilibra balanta puterilor) si ajutase Occidentul împotriva Revolutiilor din 1848-1849, atunci va avea mâna libera în raporturile cu otomanii. Dar Napoleon al III-lea s-a opus si atunci a facut câteva actiuni de forta în Marea Neagra (1853).
Problema Orientului
La rândul ei, Rusia voia protectoratul Moldovei si Tarii Românesti („Valahiei”), principate ortodoxe. Astfel rusii au atacat un escadron turcesc (1852). Acesta a fost motivul pentru care Franta si UK au declarat razboi Rusiei, aliindu-se cu otomanii. Intensele negocieri diplomatice au fost zadarnice.
Armate rusesti (tar Nicolae I) au ocupat pozitii strategice la Dunare si s-au desfasurat batalii importante la Vidin, Calafat, Oltenita etc. Rusii i-au batut pe turci si-n Dobrogea. Dar principalele batalii s-au dus în Crimea (1854-1855) – asediul Sevastopolului – si în alte zone precum Antalia, Caucaz, Marea Neagra, Marea Baltica, Marea Alba si Oceanul Pacific (lupte navale pentru peninsula Kamceatka, când rusii i-au învins pe francezi si britanici). Pierderile au fost uriase de ambele parti, istoricii consemnând numeroase greseli strategice si incompetenta unor lideri militari.
În condiitiile în care rusii erau învinsi de aliati pe mai multe fronturi, cu toate victoriile lor asupra turcilor, Nicolae I si fiul si urmasul sau Alexandr al II-lea (domnie începuta din martie 1855) au demarat discutiile pentru pace. Victoria aliatilor a fost consemnata prin Congresul si apoi Tratatul de la Paris (1856). Rusii pierdeau dreptul de a avea flota militara în Marea Neagra, iar protectoratul Moldovei si Tarii Românesti revenea Imperiului Otoman. Ulterior, francezii se împaca cu rusii, care-si restabilesc flota de razboi în Marea Neagra.
Primul reportaj „în direct”
Ziaristul irlandez William Howard Russell a transmis în timpul Razboiului Crimeii primul reportaj de la fata locului, catre ziarul londonez „The Times”. El este considerat primul corespondent de razboi din lume. Medicul rus N.I. Pirogov („Parintele chirurgiei de campanie”) a dezvoltat un anestezic pentru operatii, plasturii si bandajele etc.
Exista si un vast capitol al aspectelor negative. Printre ororile acestui razboi este citata atitudinea francezilor lui Patrice de Mac-Mahon (viitor presedinte al celei de-a Treia Republica Franceza) care faceau baricade din lesurile soldatilor rusi… O consecinta importanta pe plan intern în Imperiul Rus a fost desfiintarea iobagiei în 1865, de catre tarul Alexandr al II-lea, marele înfrânt al razboiului. El va fi asasinat în 1881.
PAUL IOAN
Comentarii