Istoria militara a Elvetiei e strans legata de conceptia de neutralitate a acestei tari. In patria cantoanelor helvete, faimosii „reisläufer” – mercenarii -, care luptasera si-n oastea lui Matei Corvinul, au fost „demobilizati definitiv” in anul 1874 (conform Constitutiei Federatiei Helvete), cu o exceptie foarte onorabila: Garda Pontificala.
Provenind dintr-o tara fara conflicte interne notabile, mercenarii elvetieni au format trupele de elita in slujba regilor Frantei (si nu numai), disciplinate si invincibile aproape doua secole. Profesionistii elvetieni – numiti de Shakespeare „helvetii” – s-au remarcat in perioada „Razboiului de 100 de ani” (1337-1453), apogeul gloriei lor fiind in Renastere. Ulterior, au luptat victoriosi pana in secolul luminilor (XVIII), dar ii gasim si in armatele lui Napoleon si in luptele de unificare a Italiei (sec. XIX). Dupa 1859, conform constitutiei elvetiene, singura trupa permisa a fost cea de la Garda Vaticanului.
Mercenarii helveti proveneau atat din randul militiilor cantonale elvetiene, cat si din contracte individuale ale fermierilor. Primele victorii notabile le-au avut contra habsburgilor, aparandu-si pamanturile. Urmatoarele victorii care i-au acoperit de glorie au fost cele din Razboaiele burgunde, in care au luat partea regilor Frantei, invingandu-l de trei ori pe ducele Burgundiei, Carol cel Plesuv (1474-1477). Forta, disciplina si cruzimea helvetilor (nu luau prizonieri) devenisera notorii in toata Europa. Chiar Machavelli ii lauda pentru placerea de a lupta si de a-si apara reputatia, iar regii Frantei spuneau ca fara ei nu pot castiga bataliile.
De la Bastilia la Vatican
Primele semne de declin au aparut in Marile razboaie italiene (1494-1559), cand au invins la Novara, dar au fost spulberati la Marignano si mai ales la Bicocca (1522). Inamicii spanioli au folosit atunci arme de foc de mana (archebuze si muschete) si spadele asociate cu bucliere (scut mic, rotund, de maximum 45 cm diametru) pentru luptele corp la corp. Ei foloseau si pieptare metalice, care lipseau helvetilor. Alternanta dintre victorii si esecuri a reprezentat sfarsitul suprematiei mercenarilor elvetieni (1525). Totusi, au revenit in forta cateva decenii mai tarziu, cu victorii importante in razboaiele religioase ale Frantei (1562-1598).
In secolul al XVIII-lea, aflati in slujba regilor Frantei, ii gasim pe helveti in fata Bastiliei asediate de revolutionari (1789). Apoi, in 1792, mercenarii au fost masacrati in timp ce-l protejau pe Ludovic al XVI-lea. Ei au aparat pana la unul Palatul Tuileries. In acelasi secol, helvetii au fost de partea revolutionarilor americani contra Coroanei britanice. Ultima aparitie intr-un teatru de razboi a fost in Razboiul de unificare a Italiei. Mercenarii elvetieni erau catolici sau protestanti, dar nu au luptat niciodata unii impotriva celorlalti.
Garda de la Vatican a fost initiata in 1506 de papa Julius al II-lea si este cea mai veche unitate militara continua. Astazi, din ea fac parte 135 de gardieni cu varste cuprinse intre 19 si 30 de ani si cu inaltimea minima de 1,74 metri. Uniformele (3,6 kilograme fiecare, cu cate 154 de componente) ar fi fost desenate de insusi Michelangelo Buonarroti.
PAUL IOAN
Comentarii