S-a spus adesea ca nu exista usa pe care un hot sa nu o poata deschide dar progresele realizate in domeniul securitatii, in ultimii ani, a facut ca practic nimeni sa nu poata patrunde in anumite incinte sau sa fure anumite obiecte de valoare. Am putea fi tentati sa credem ca spargatorii din zilele noastre au din aceasta cauza un domeniu de activitate mult mai restrans decat predecesorii lor, de acum o generatie sau mai multe. Nimic mai fals insa: hotii cu adevarat talentati gasesc oricand prilejul de a fura ce-si propun, pentru ca recurg la planuri care i-ar putea face pe scenaristii de filme politiste de la Hollywood sa ia notite. Iar dintre toti acesti spargatori de elita, nimeni nu se poate compara cu Gerald Blanchard, considerat cel mai „talentat” hot al tuturor timpurilor.
„Steaua imparatesei Sisi”
Avionul se lasa usor in jos, incetinind, in timp ce plana, in cerc, deasupra unui castel ce stralucea in noapte. Cand pilotul ridica degetul mare in sus, Gerald Blanchard privi spre castel si sari in bezna. Era o noapte de iunie a anului 1998 si temerarul Blanchard tocmai se pregatea sa dea lovitura vietii sale. Cu doar o zi inainte, el parea sa fie doar unul dintre numerosii turisti atrasi de frumusetile castelului Schönbrunn, fosta resedinta regala a suveranilor austrieci. Era insotit de sotia lui si de bogatul tata al acesteia, al carui statut le permisese celor trei accesul la colectia privata de bijuterii a familiei imperiale. Aici se afla, intr-o incapere extrem de bine pazite, intr-o racla de sticla anti-glont, pe un piedestal dotat cu senzori de greutate superbul diamant Koechert, sau „steaua imparatesei Sisi”, o bijuterie realizata special pentru fosta imparateasa a Austriei, Elisabeta, asasinata cu mai bine de un secol in urma. Cu cateva zile inainte, el luase legatura cu un pilot german, posesor al unui biplan de mici dimensiuni si in acelasi timp foarte discret.
Inainte de a pleca de la Schönbrunn, Blanchard nu uita sa-si cumpere o replica a faimosului diamant, de vanzare la standurile de suverniruri de la intrare. Dupa ce se vazu pe acoperisul castelului, Blanchard cobori in rapel, pe o coarda de alpinism, pana la o fereastra, o forta si in mai putin de trei minute era deja in incaperea care gazduia diamantul. Desfacu suruburile capacului de cristal ce acoperea diamantul, lua piatra si puse in acelasi timp la loc copia identica. Blanchard iesi pe geam, scoase sfoara de iuta pe care o avea infasurata la centura pantalonilor si cobori in gradina castelului. Taximetristul care-l conduse apoi la un club de noapte din centrul Vienei n-avea sa banuiasca nicicand ce client important transportase…
Laptele de furat e mai dulce
Blanchard si-a inceput cariera de spargator cand avea doar 6 ani si traia alaturi de mama lui, divortata, intr-un orasel din Winnipeg. Familia nu-si mai putea permite sa cumpere lapte si intr-o zi, satul sa tot infulece pesmeti uscati la micul dejun, pustiul a ochit cateva sticle cu lapte, pe veranda vecinului si nu s-a lasat pana nu le-a sterpelit.
In ziua aceea, avea sa marturiseasca el ulterior, „laptele mi s-a parut mai dulce decat de obicei. Imediat dupa prima incursiune am simtit ca nu mai pot trai fara sa fur. Nu eu mi-alesesem meseria ci ea ma alesese pe mine”, va spune canadianul. Ajuns la varsta adolescentei, Blanchard se va muta, tot cu mama sa, in America, in statul Nebraska, unde va urma si liceul. Deja era un hot consacrat, chiar daca nu fusese inca prins in fapt. Fostul lui profesor de mecanica Randy Flanagan, isi aminteste cum l-a cunoscut pe Gerald: „Chiar in prima zi de cursuri, el ne-a furat aparatul video din sala de clasa”. Curand, Blanchard si-a dat seama ca nu-i facut pentru scoala. A inceput sa traiasca din mici furtisaguri si din comercializarea obiectelor pe care le subtiliza din magazine. La nici 15 ani a devenit obsedat de camerele de supraveghere si a inceput sa se documenteze in privinta lor, imprietenindu-se chiar cu ingineri sau depanatori electronisti pentru a afla cat mai multe lucruri despre acest subiect. La 16 ani, si-a putut cumpara o casa cu suma de 100.000 de dolari, pretinzand ca o primise de la o matusa din Canada.
La 18 ani, Blanchard a fost pentru prima oara arestat pentru furt si a petrecut in spatele gratiilor sase luni, fiind eliberat doar dupa ce profesorul Flanagan a promis sa-l ia in custodie. Dar „pasarea de prada” n-a ramas prea mult in acest cuib linistit. „Intr-o zi m-am pomenit cu doi agenti FBI la usa. Gerald sparsese o banca si platise o pizza cu o bancnota de 100 dolari furata de acolo. Pe bancnota erau amprentele lui”, spunea Flanagan. Pe tanar l-au prins dupa doua saptamani, in aprilie 1993, si l-au interogat o noapte intreaga la sectie. Profitand de neatentia paznicilor, el s-a strecurat in pod, nu inainte de a deschide larg geamurile, spre a da de inteles ca fugise pe acolo. Politistii l-au cautat disperati pana spre dimineata, in tot orasul, si Blanchard a coborat in sectia aproape pustie, a furat o uniforma de politist si un pistol, ba chiar le-a lasat, batjocoritor, un glonte pe birou anchetatorilor, scriind, stangaci, pe o foaie de hartie: „Impuscati-va, nu sunteti buni de nimic!”
Picatura care a umplut paharul
Dupa ce, in sfarsit, a fost prins, Blanchard a ramas patru ani in inchisoare, fiind apoi deportat in Canada, cu restrictie de a mai intra in SUA in urmatorii cinci ani. „Imi trimitea carti postale din cele mai diverse locatii si-mi spunea ca s-a apucat de afaceri, lasandu-se de furat. De fapt, intre timp, dupa 2000, facuse o noua pasiune: automatele bancare. Din cate am aflat ulterior, in doar cinci ani a spart zeci de automate, furand sume colosale, fara a fi vreodata prins”, spune Flanagan. Pentru a pacali senzorii in infrarosu, pe timp de noapte purta ochelari speciali, cu care vedea razele de detectie si bloca aceste raze cu o tablita de plumb. Niciodata nu se despartea de o valiza in care avea un adevarat arsenal, de la uniforme false, la camere, antene, binocluri sau microfoane. Nu exista sistem de securitate pe care sa nu-l poata pacali si nici ATM pe care sa nu-l poata desface. De asemenea, recurgea si la deghizari si nume false: James Gehman, Daniel Wall, ori Ron Aikins.
De-a lungul anilor, a reusit sa-si procure sute de parole de acces in ATM-uri, facand, paradoxal, dovada unei memorii fantastice, in ciuda faptului ca abia stia sa scrie si sa citeasca. Spre a se distra, si-a creat legitimatii false, de reporter, calitate in care a putut discuta pe indelete cu celebritati precum printul de Monaco sau Christina Aguilera. Sigur pe el, Blanchard n-a banuit niciodata ca deja serviciile secrete ii urmaresc convorbirile si a discutat vrute si nevrute la telefon. Inclusiv planul unei spargeri de proportii, pusa la cale alaturi de doi americani si un congolez, tocmai in Cairo. Timp de 12 ore, Blanchard a scos, din mai multe ATM-uri din capitala egipteana, echivalentul a 230.000 dolari, majoritatea apartinand unor cetateni americani si britanici.
A fost picatura care a umplut paharul. Blanchard a fost arestat imediat dupa aterizarea pe aeroportul din Vancouver; de la diversele lui locuinte au fost ridicate peste 60.000 documente, bani in diverse valute, in valoare totala de 4,5 milioane dolari, arme de foc si 300 de dispozitive electronice, majoritatea realizate de el. Impotriva lui au fost ridicate initial 41 de capete de acuzare, de la frauda la falsificare de carti de credit. Acceptand sa colaboreze cu autoritatile, Blanchard a putut beneficia de clementa juriului. In loc de 164 de ani de inchisoare – maximul pe care l-ar fi putut primi – a fost condamnat doar la opt si a fost eliberat, sub supraveghere conditionata, dupa doar doi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii