O cumplita perioada din timpul Revolutiei franceze, incadrata intre 5 septembrie 1793 si 28 iulie 1794, a fost cea denumita „Regimul Terorii” sau mai simplu „Teroarea”. Avand la baza conflictul devenit sangeros dintre gruparile politice Girondinii si Iacobinii, ingrozitoarea perioada s-a soldat cu zeci de mii de morti. Au fost inregistrate 16.594 de ghilotinari (dintre care 2.693 numai in Paris) si se estimeaza ca au fost aproximativ 25.000 de executii sumare pe tot teritoriul Frantei. Nu au scapat de ghilotina („briciul national”) nici perechea regala Ludovic al XVI-lea si Marie Antoinette, nici Madame Roland si nici omul de stiinta (chimist) Antoine Lavoisier.
Grave confruntari politice
Inainte de noiembrie 1793, numai patru la suta din executii se desfasurasera. Intr-un „Manifest al furiei” (iunie 1793) se atragea atentia ca dupa patru ani de la debutul Revolutiei (14 iulie 1789), asteptarile poporului nu fusesera satisfacute. In aceste conditii, radicalizarea pozitiilor politice nu a intarziat. Iacobinii erau cei mai inversunati impotriva „dusmanilor revolutiei” (printre care se aflau in primul rand „regalistii”). Conventia nationala (care inlocuise Adunarea legislativa) era convinsa ca numai un regim discretionar poate face ordine in tara. Si aceasta „ordine” trebuia sa fie stabilita de catre Comitetul Salvarii Nationale (creat in aprilie 1793). In scopul ducerii la indeplinire a legilor impuse de revolutionari, Tribunalul revolutionar trebuia sa aiba un rol mai activ. Si asta, mai ales ca in tara se produceau rebeliuni contra noului regim.
Primele masuri „drastice” ale Terorii au fost arestarile numeroase din randul Girondinilor, inclusiv a liderului Jacques Pierre Brissot. Apoi, ca un fel de apogeu al radicalizarii pozitiilor politice deja intolerante, s-a produs un eveniment surpriza: asasinarea lui Jean-Paul Marat, la 13 iulie 1793, de catre fanatica Charlotte Corday. Marat era un important lider de opinie al Iacobinilor si un jurnalist cu o retorica violenta… Un alt eveniment foarte semnificativ al acelui an tulburator a fost inlocuirea lui Georges Danton (revolutionar de frunte, lider al rebeliunii din august 1792, care l-a indepartat pe rege din Palatul Tuileries).
La 27 iulie, Danton a fost inlocuit de Maximilien Robespierre – unul dintre cei mai radicali Iacobini si care avea sa dea tonul Regimului Terorii cu spusele sale, dintre care foarte semnificativ este urmatorul citat: „Guvernarea in timpul revolutiei este despotismul libertatii contra tiraniei”! In acest climat de ura impotriva tuturor care „carteau” impotriva noilor lideri s-au produs arestarile si executiile fara precedent. Au existat victime atat in randul nobililor si aristocratilor, cat si in randul clericilor. Caci una dintre trasaturile Revolutiei franceze a fost anticrestinismul. Multi prelati au fost alungati si au fost distruse simboluri crestine. Din toate denumirile a fost scos cuvantul „Sfant”… Schimbarea denumirilor calendarului a fost cauzata de aceeasi conceptie ateista radicala.
Sfarsitul lui Robespierre
In spiritul revolutiei, data la care a fost indepartat Robespierre de la carma unui regim inuman a fost „9 Thermidor”, care corespunde lui 27 iulie 1794. Liderul cel mai infocat al „Terorii prin virtute” (o alta expresie favorita a lui) a incercat sa se sinucida, dar glontul doar i-a ranit un maxilar. La 28 iulie a fost ghilotinat (avea 36 de ani), suferind acelasi sfarsit la care il supusese pe fostul sau prieten, Georges Danton.
PAUL IOAN
Comentarii