Unul dintre cele mai fascinante personaje din istoria Japoniei este Sugitani Zenjubo. Presupus membru al „Clanului din Koga”, Zenjubo s-a nascut la o data necunoscuta, nu departe de Tokyo, si a murit pe 10 septembrie 1573.
Initial a fost locotenent al liderului razboinic local Saiga Magoichi, apoi a condus o secta militaro-religioasa la templul Negoro – de aici confuzia ca ar fi fost un „ninja”. Il diferentia de ceilalti razboinici ai epocii sale interesul deosebit manifestat fata de armele de foc – intr-o epoca in care luptatorii japonezi si celebrii samurai considerau rusinoasa folosirea acestora.
In scurta vreme, Sugitani a devenit un tragator de elita – „lunetist”, fiind capabil sa loveasca orice tinta aflata in bataia muschetei sale. In timpul luptlor, statea intr-un loc ferit de privirile inamicului si, pe cand camarazii sai se luptau cu sabii, sulite si sageti, el lua in catarea muschetei comandantii inamici si ii lichida pe rand, subminand moralul raz-boinicilor lor.
Rareori dadea gres, iar asta s-a intamplat atunci cand a incercat sa-l asasineze pe temutul Oda Nobunaga, primul unificator al Japoniei. Furisandu-se pana aproape de tabara acestuia, Sugitani s-a catarat intr-un copac si a incarcat doua archebuze. A aprins fitilurile si a tras, atunci cand a considerat ca e momentul prielnic. Dar Nobunaga purta o armura de tip portughez, cu pieptar cu placi nituite, numita de japonezi Nanbando – „armura barbarilor din sud”.
Asemenea armuri se vindeau in Japonia acelei epoci cu adancituri provocate de gloantele din plumb, spre a le dovedi eficacitatea in fata armelor de foc. Evident, sarlatanii nu lipseau si adesea adanciturile erau provocate cu ciocanul… Dar in cazul lui Nobunaga armura era reala si si-a demonstrat rezistenta.
Sugitani a tras cu prima archebuza si l-a lovit pe Nobunaga in piept, apoi a aruncat archebuza si a luat-o pe a doua. A apasat pe tragaci si a tras al doilea foc, dar a nimerit tot in piept. Armura solida a oprit ambele gloante. Dandu-si seama ca a dat gres, Sugitani a coborat din copac si a reusit cu greu sa scape de fortele furioase ale lui Nobunaga.
Abia dupa patru ani, unul dintre locotenentii lui Nobunaga, Isono Kazumasa, l-a prins pe Sugitani langa templul Amidaji din provincia Omi. Sugitani a fost adus in fata celui pe care voise sa-l asasineze, iar Nobunaga l-a condamnat fara mila la moarte prin decapitare. Dar a fost mai mult decat atat, intrucat s-a folosit o forma de executie numita in Japonia „nokogiribiki”.
O groapa adanca a fost sapata la marginea drumului si Sugitani a fost ingropat pana la gat. Pamantul a fost strans bine, astfel incat victima sa nu se poata misca, dar sa poata totusi respira. Un fierastrau de bambus cu lama tocita a fost asezat apoi in apropiere. Trecatorilor li s-a oferit apoi posibilitatea de a da cateva lovituri cu fierastraul pe gatul condamnatului; unele surse sugereaza ca o puteau face dupa ce plateau o taxa modica, altele omit acest fapt, astfel ca este greu de spus daca a fost vorba de „divertisment” gratuit sau nu.
Dupa trei zile de agonie, Sugitani si-a dat sufletul si a fost decapitat cu totul. Interesant e faptul ca peste secole celebrul scriitor britanic James Clavell a folosit aceasta pedeapsa pentru personajul sau Ishido, in romanul „Shogun”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii