Cei trei fii ai „patriarhului” dinastiei Kennedy – numit de amici „Tata Joe” – care reprezentau mândria si speranta familiei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (în care a murit fratele lor, Joseph Jr.) erau John, Robert si Edward Kennedy. Incepând cu acea zi tragica – 22 noiembrie 1963 – soarta celor trei frati a intrat iarasi sub semnul unui soi de blestem (termen agreat doar de unii comentatori) al destinului de politician de frunte într-o tara cu milioane de posesori de arme de foc.
Ucigasi fara simbrie
Acest titlu al unei piese de Eugen Ionescu (la singular) se potriveste cu doua nume din destinul lui John si Robert Kennedy. Dupa cum intreaga planeta stie, la 22 decembrie 1963 John F. Kennedy a fost împuscat mortal de Lee Harvey Oswald (?). Oficial, Comisia Warren a stabilit ca nu a fost o conspiratie – despre asta vom vorbi într-un numar viitor. Murea atunci unul dintre cei mai iubiti presedinti ai SUA, care-l determinase pe Hrusciov sa puna capat „crizei rachetelor din Cuba”, în 1962. Numai ca „blestemul lui John” începuse în 1956, când Jacqueline a nascut un copil mort. Apoi, chiar în 1963, ea a nascut un baiat, Patrick (9 august), care a trait doar doua zile… Dar numai dupa cinci ani, Robert Kennedy (procuror general al SUA si senator) este „obligat” de popor sa candideze la presedintie. Se spunea pe atunci ca este o obligatie morala a lui Robert, caci foarte multi americani au înca în case poza lui John…
Robert Kennedy, fratele mai mic al lui John (si cel mai apropiat sufleteste), avea 42 de ani în 1968. Era un mare aparator al drepturilor civile. Un semn, poate, al destinului a fost uciderea marelui militant Martin Luther King Jr., la 4 aprilie 1968. Partidul Democrat din SUA l-a dorit pe Robert candidat la presedintie, eliminându-l pe Eugen McCarthy si pe Lyndon Johnson (cu care nu s-a înteles niciodata, dupa moartea lui John).
Anuntul victoriei în campania democratilor a survenit la 4 iunie 1968. A doua zi s-a desfasurat un mare dineu la hotelul Ambassador din Los Angeles. Pe la miezul noptii, Robert a vrut sa se retraga în camera. Din acel moment, soarta lui a semanat izbitor cu cea a fratelui John: garzile de corp îl sfatuiesc sa nu treaca prin imensa bucatarie a hotelului (care scurta drumul), asa cum John a fost sfatuit sa nu defileze prin Dallas cu masina deschisa. Dar Robert nu a ascultat, iar în bucatarie l-a împuscat cu trei gloante palestinianul-iordanian Sirhan Sirhan. Robert a agonizat 26 de ore si a murit la 6 iunie 1968. Data nu era întâmplatoare. Sirhan a spus ca se împlinea un an de la „Razboiul de sase zile” (iunie 1967), când Israelul (pe care-l sprijinise si Robert) a învins categoric o coalitie multiaraba (în frunte cu Egipt, Siria si Iordania plus forte expeditionare)… „Tata Joe” îsi pierdea al treilea fiu prin moarte violenta. Sirhan, initial condamnat la moarte, este încarcerat pe viata.
Ultima speranta
Robert Kennedy nu a apucat sa-si cunoasca al unsprezecelea copil nascut de sotia sa Ethel. La înmormântare, fratele Edward (ultimul ramas în viata) a tinut o eulogie, iar Andy Williams a cântat un imn patriotic. Trenul mortuar a fost însotit de multime peste 300 de kilometri. Edward Kennedy nu a promis atunci ca va candida la presedintie, iar soarta lui o vom cunoaste în numarul viitor.
PAUL IOAN
Comentarii