Dovezi geologice vorbesc despre faptul ca între anii 11.000 si 4.000 î.Ch., pe Pamânt s-a produs o catastrofa greu de imaginat sau chiar un lant de catastrofe. Aceste relatari stiintifice sunt deseori asociate cu legendele despre Atlantida si Mu (Lemuria), doua insule imense, una situata în zona Oceanului Atlantic, iar cealalta în locul actual al Oceanului Pacific. De asemenea, multe ipoteze vorbesc despre existenta pe aceste insule a unor civilizatii foarte avansate. În urma acelei catastrofe, se crede ca Atlantida s-a scufundat în ocean, lasând în urma ei doar câteva insulite, precum Insulele Azore, ramasite ale gloriei lor de altadata. Dar înainte de a fi distrusa, oare Atlantida a existat cu adevarat? Sau e doar o închipuire?
Insula cu o confederatie de regi
Platon (427-347 î.Ch.) a fost primul care a pomenit în scrierile sale despre Atlantida, mai exact în dialogurile Timaeus si Critias din anul 360 î.Ch. În dialogurile sale, Platon mentioneaza ca Atlantida a fost distrusa de zei cu 9.000 de ani înainte, deoarece era rivala Atenei si ca „…în aceasta insula a Atlantidei a existat o confederatie de regi, cu puteri mari si minunate, care domneau pe toata insula si peste alte insule si, de asemenea, peste alte parti din continent”. Referitor la aceasta mentiune misterioasa, unii cercetatori cred ca Platon a intentionat sa scrie doar o alegorie de un anumit tip, altii sunt convinsi ca Atlantida a existat. O societate civilizata, cu oameni extrem de inteligenti care detineau tehnologii avansate. Faptul ca atlantii au fost distrusi din cauza ca au devenit prea mândri poate fi pus pe seama alegoriei lui Platon, dar existenta acestei insule populate de o civilizatie avansata si distrusa în urma unui cataclism poate fi expresia unor cunostinte pe care Platon le avea la acea vreme, lucru care nu are de ce sa mire, de vreme ce chiar unele cunostinte despre lume si univers ale civilizatiei egiptene ne sunt necunoscute pâna în ziua de azi.
Iar Platon, filozof al Greciei Antice, sa nu uitam, era initiat de rang înalt al unei societati secrete, societati care au existat dintotdeauna si care transmiteau cunostinte de nivel înalt doar unui grup restrâns de oameni si niciodata maselor largi. O fi descris Platon o alegorie, dar faptul ca el plaseaza distrugerea Atlantidei în urma cu 9.000 de ani pare sa fie ceva mai mult decât datele unei alegorii si mai degraba o informatie veridica de vreme ce dovezi geologice vorbesc despre un cataclism produs în urma cu 4.000-11.000 de ani în urma!
Insulele Azore, o ramasita istorica?
Cercetatorii cred ca insulele Azore, situate la mijlocul crestei atlantice, lantul muntos care face legatura cu o linie de fractura ce înconjoara întreaga planeta pe o distanta de 72.000 de kilometri, sunt o ramasita a continentului Atlantida. Regiunea mijlocie a crestei atlantice este una dintre cele mai predispuse zone terestre catre cutremure si eruptii vulcanice. Aici se întâlnesc si se suprapun patru placi tectonice imense: cea eurasiatica, cea africana, cea nord-americana si cea caraibiana, ceea ce face ca regiunea sa fie extrem de instabila din punct de vedere geologic.
În perioada despre care Platon sugereaza ca a marcat sfârsitul Atlantidei, atât în Insulele Azore cât si în Insulele Canare, s-a desfasurat o activitate vulcanica extrem de intensa. Lava se dezintegreaza în apa oceanului în circa 15.000 de ani, dar înca mai poate fi gasita pe fundul acestuia din jurul Insulelor Azore, lucru confirmat si de alte descoperiri geologice recente. De pilda, nisipul prelevat de la adâncimi de 3-6 kilometri atesta ca actualul fund al oceanului trebuie sa fi fost situat deasupra nivelului apelor, relativ recent din punct de vedere geologic. Oceanograful Maurice Ewing scrie în revista National Geographic ca „pamântul s-a scufundat cu câtiva kilometri”.
O furtuna de meteoriti ucigasa
Daca Atlantida a existat si la un moment dat s-a scufundat în Atlantic, cu ipotetica sau reala civilizatie a insulei ce s-a întâmplat? A disparut înainte de scufundarea insulei sau odata cu ea? Cum e greu de crezut ca o scufundare subita a unei insule sa duca pe fundul oceanului, instantaneu, si oamenii care locuiau pe ea, e posibil ca civilizatia despre care vorbea Platon sa fi disparut înainte de cataclismul geologic despre care vorbesc unele teorii. O noua teorie vine din partea unor oameni de stiinta care cred ca au dovezi graitoare cum ca o furtuna de meteoriti a lovit Pamântul în urma cu mai bine de 12.000 de ani si ar fi exterminat o populatie preistorica, precum si animale gigantice, cum ar fi mamutii.
Publicatia Daily Mail, care aminteste un raport publicat de Proceedings of the National Academy of Sciences, relateaza ca dovezi ale caderii meteoritilor si ale temperaturii ridicate a acestora au fost gasite pe trei continente. Cercetatorii au gasit la nivelul solului o substanta numita si sticla topita, despre care se stie ca se formeaza la temperaturi de 1.700-2.200 de grade Celsius, cel mai probabil rezultata în urma caderii meteoritilor. Aceste descoperiri au fost facute atât în Pennsylvania, cât si în Carolina de Sud, Venezuela si Siria. Testele au aratat ca materialul topit nu provine din spatiu, nu este de origine vulcanica si nici nu este creat de om.
„Temperaturile necesare pentru ca acest material sa se formeze sunt egale celor lasate în urma de explozia unei bombe atomice, îndeajuns de mari pentru ca nisipul sa se topeasca si sa fiarba, explica James Kennett, profesor implicat în acest studiu. În perioada în care meteoritii ar fi cazut, pe teritoriul nord-american traiau mamuti, dar si lenesii uriasi, care ulterior au disparut pentru totdeauna. În plus, vietuia si o civilizatie preistorica din cultura Clovis. Dovezi în ceea ce priveste aceste teorii au fost gasite pe trei continente, acoperind aproape o treime din planeta, din California pâna în vestul Europei si Orientul Mijlociu.”
Asadar, chiar daca Atlantida nu este pomenita, furtuna de obiecte cosmice despre care vorbesc cercetatorii americani, ar fi putut lovi insula si cauza disparitia civilizatiei înfloritoare care traia în Atlantida, cea aflata acum, probabil, pe fundul Oceanului Atlantic.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii