Daca a existat vreo epoca in care batrana Europa a parut sa faca o pasiune pentru dictatori, atunci cu siguranta – lasand deoparte absolutismul monarhic – aceasta a fost cea interbelica. Din Spania si pana in URSS, lideri cu mana forte exercitau in mod discretionar puterea, actionand cat mai populist posibil in vreme ce-si eliminau fara mila opozantii. Salazar, Primo de Rivera, Franco, Hitler, Carol II al nostru, bulgarul Kimen Gheorghiev sau Stalin s-au impus la putere apeland la o demagogie gaunoasa, care avea sa arunce tarile lor in haos, in cele din urma. Singurul ce face figura distincta, printre aceste figuri sumbre ale istoriei moderne, este cancelarul austriac Engelbert Dollfuss, personaj carismatic si probabil unul dintre cei mai iubiti dictatori din toate timpurile…
Un complex de inferioritate aducator de beneficii
Nascut in 1892, in Texing, in Austria de Jos, ca fiu al unei tinere naive si extrem de credincioase, Josepha Dollfuss, Engelbert nu si-a cunoscut niciodata tatal. Firea religioasa a mamei sale si-a pus o puternica amprenta asupra personalitatii copilului, astfel incat acesta a fost decis inca de mic sa devina preot, urmand chiar seminarul romano-catolic. Ajuns insa la adolescenta, opiniile sale privind religia au inceput sa se schimbe si ca urmare a renuntat la cariera ecleziastica, hotarandu-se sa studieze Dreptul la Universitatea din Viena, dupa care a urmat studii economice la Berlin.
Statura lui liliputana l-a facut inca de tanar sa se simta complexat. Avea doar 150 cm si din acest motiv era vesnic obiectul ironiilor generale, neavand nici un fel de succes la sexul slab. Complexul de inferioritate i-a fost insa de folos, declansand in el energii nebanuite si determinandu-l sa dea dovada de o vointa de fier de a se impune. Din cauza inaltimii, a fost respins de comisia de incorporare, la inceputul primului razboi mondial. Dar tanarul isi dorea cu ardoare sa lupte pentru Austria, asa ca in cele din urma a fost acceptat si trimis pe frontul din Alpi. A luptat cu o vitejie invers proportionala cu statura lui, fiind ranit si luat prizonier de italieni. Dupa razboi, a ocupat o functie in ministerul Agriculturii si a devenit, in 1927, director al Camerei de Agricultura a Austriei de Jos. Aderand la Partidul Social Crestin, a fost numit, atunci cand acesta a ajuns la putere, sef al Cailor Ferate si, un an mai tarziu, in 1931, ministru al Agriculturii si Padurilor.
„Austrofascismul”, contra „regimurilor gemene”
Dollfuss a devenit cancelar pe 20 mai 1932, ca sef al unui guvern de coalitie, cu misiunea fundamentala de a depasi situatia economica dezastruoasa cauzata de Marea Criza intr-un stat care fusese vaduvit, prin tratatele de la Versailles, de puternica industrie prelucratoare din Boemia si Moravia. Pozitia lui a fost extrem de precara, intrucat opozitia avea doar un membru mai putin, in Parlament. Ironiile la adresa sa nu inceteaza: este numit Millimetternich – joc de cuvinte facand trimitere la milimetru dar si la ilustrul cancelar austriac din secolul precedent, printul Klemesns von Metternich. In cafenelele din Viena, clientii nu mai comanda o cafea mica, ci un „Dollfuss”.
Dar cancelarul nu ia in seama aceste sageti ci isi vede de treaba. El profita de neintelegerile din forul legislativ, spre a-l dizolva, considerandu-l nereprezentativ. Cand deputatii s-au opus acestei masuri, dorind sa se reuneasca in plen, spre a-l demite, Dollfuss a trimis politia sa inchida portile Parlamentului, trantind usa in nas, daca ne putem exprima astfel, democratiei din Austria… Si totusi, actiunea lui nu era a unui lider lipsit de responsabilitate si dornic sa-si impuna cat mai grabnic dictatura personala. Cancelarul avea informatii precise ca, odata cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, in Germania, Partidul National-Socialist Austriac (DNSAP) facea tot posibilul pentru a-i pune acestuia tara pe tava – sa nu uitam ca insusi Hitler se nascuse in Austria.
Pe de alta parte, influenta tot mai mare a URSS in Europa, in conditiile crizei economice, crescuse influenta comunistilor in randul maselor. Fara sa ezite, Dollfuss a interzis activitatea DNSAP si a Partidului Comunist, plasandu-le in afara legii si, sub stindardul Partidului Social Crestin, a instaurat o dictatura inspirata de fascismul italian. „Austrofascismul” a cautat, de altfel, sprijinul lui Mussolini, singurul in care Dollfuss avea incredere ca l-ar putea ajuta, impotriva tendintelor tot mai agresive manifestate de Hitler. De altfel cei doi au facut un schimb de „scrisori secrete”, prin care dictatorul italian se angaja sa garanteze independenta Austriei. Calculele erau abile: Dollfuss isi asigura un protector iar Mussolini instala o zona-tampon intre el si Germania nazista. Cancelarul austriac nu facea un secret din a numi regimurile lui Hitler si Stalin „gemene”, sugerand ca doar austrofascismul si italofascismul puteau face fata acestor amenintari.
O moarte de martir
Semnele ca inamicii lui Dollfuss nu stateau nici ei cu mainile in san n-au intarziat sa apara. In octombrie 1933, dictatorul a scapat ca prin minune dintr-un atentat pus la cale de Rudolf Dertill, un tanar nazist de 22 de ani. Nazistii austrieci se dedau la tot mai multe provocari si curand tara se vede macinata de razboi civil, chiar si pe strazile Vienei izbucnind ciocniri intre autoritati si gruparile paramilitare, stipendiate, in secret, de Berlin. In fata amenintarii, cancelarul isi consolideaza pozitia, convocand un Parlament, doar din membrii partidului sau si instituind, pe 1 mai 1934, o noua constitutie, care distrugea orice urma de democratie in Republica Austria, transformand practic tara intr-un stat politienesc.
Dar timpul nu a mai avut rabdare cu ambitiosul sef de stat: pe 25 iulie 1934, un comando de nazisti austrieci patrund in cladirea Cancelariei si il impusca. Timp de patru ore, cancelarul agonizeaza, pe o canapea, caci criminalii nu permit nimanui sa-i acorde ajutor, si moare in cele din urma, din cauza hemoragiei. Puciul pregatit de ei, si care avea ca scop final anexarea Austriei de catre Germania, va esua insa, din cauza atasamentului armatei fata de cauza lui Dollfuss.
Nazistii sunt respinsi iar Mussolini maseaza trupe la granita cu Austria, amenintandu-l pe Hitler ca, daca va invada tara, asa cum era prevazut, Italia va declara razboi Germaniei. Cei opt asasini ai lui Dollfuss sunt prinsi si executati fara judecata iar Kurt Schuschnigg devine noul cancelar al Austriei. Partida era totusi pierduta pentru sustinatorii independentei tarii caci, odata cu disparitia lui Dollfuss s-au naruit si sperantele unei posibile rezistente fata de pretentiile lui Hitler. Desi initial multi i s-au opus, in cele cateva luni cat a guvernat, Dollfuss a luat o serie de masuri care-i vor atrage simpatia maselor.
Imprumutul de 9 milioane de lire de la Liga Natiunilor se va dovedi un balon de oxigen pentru economia austriaca, sufocata de criza. Pe de alta parte, el s-a dovedit un aparator al religiei, cucerind sprijinul catolicilor austrieci in lupta impotriva comunistilor atei si a nazistilor pagani. Ca dovada a atasamentului fata de el, peste un milion de austrieci – adica aproape o sesime din intreaga populatie a tarii! – asista la funeraliile sale, intelegand ca de acum calea spre acapararea Austriei de catre Hitler era doar o chestiune de timp…
GABRIEL TUDOR
Comentarii