Fara indoiala ca revolutia bolsevica din anul 1917 a reprezentat unul dintre evenimentele marcante ale secolului XX, un eveniment care va schimba fata lumii si va aduce istoria contemporana pe un nou fagas. Chiar daca declansatorul acestei revolutii, organizatorul si mentorul ei a fost Vladimir Ilici Lenin, istoricii sunt de parere ca omul care a adus victoria bolsevicilor s-a numit Leon Trotki, un personaj carismatic dar extrem de controversat, pana in zilele noastre.
Tineretea unui revolutionar
Nascut in acelasi an cu Stalin – 1879, dar exact in ziua care, peste ani, va marca triumful revolutiei bolsevice – 7 noiembrie, Trotki provenea dintr-o familie instarita de fermieri evrei din Ucraina. Numele sau adevarat era Lev Davidovici Bronstein, nume pe care si-l va schimba, in 1902, in favoarea celui „revolutionar” de Leon Trotki. Educatia, inceputa la Odessa, a fost continuata, pana la 14 ani, la Nikolaiev, unde adolescentul a facut cunostinta cu ideile lui Karl Marx si a ramas fascinat de ele. In 1897, se implica in organizarea unei Uniuni a Muncitorilor din sudul Rusiei, activitate ce ii va aduce un exil in Siberia. Dupa patru ani de captivitate, evadeaza si fuge la Londra.
Aici, se alatura Partidului Social Democratic Rus si, alaturi de un grup de marxisti rusi, printre care George Plehanov, Pavel Axelrod, Vera Zasulici, Vladimir Lenin si Iulius Martov, editeaza ziarul Iskra. La al doilea congres al Partidului, tinut in 1903 la Londra, va avea loc o disputa intre Lenin si Martov. Primul sustinea ideea crearii unui mic partid de „revolutionari de profesie”, sprijinit pe o baza larga de simpatizanti, in vreme ce al doilea pleda pentru un mare partid de activisti. Initiativa lui Martov a triumfat, la vot, dar Lenin a refuzat sa accepte infrangerea si si-a format o factiune numita bolsevica – adeptii adversarului sau au fost numiti mensevici. Ca si majoritatea liderilor partidului, Trotki l-a sprijinit pe Martov si, in 1905, s-a intors in Rusia spre a organiza revolutia. El a infiintat primul soviet, la Petrograd, fiind ales presedinte al acestuia. In urmatoarele saptamani, zeci de alte soviete vor fi create, in toata tara.
Pericolul public numarul unu
Dar in decembrie 1905, revolutia a fost zdrobita. Arestat si intemnitat, Trotki va fi trimis din nou in Siberia. In inchisoare, el dezvolta teoria revolutiei permanente. Dupa doi ani, reuseste din nou sa scape si ajunge la Viena, unde va publica, alaturi de Adolf Joffe, ziarul Pravda. Izbucnirea primului razboi mondial il obliga sa se refugieze in Elvetia, apoi in Franta, unde face o puternica propaganda pacifista. Atitudinea sa ii va aduce arestarea si deportarea in Spania. Si aici este haituit de politie si se vede nevoit sa traverseze Atlanticul, gasindu-si adapost in Statele Unite. In ianuarie 1917, impreuna cu Nikolai Buharin si Alexandra Kollontai editeaza ziarul revolutionar Novii Mir. Rasturnarea de la putere a lui Nicolae II, in februarie 1917, il determina sa se intoarca in tara.
Dupa o serie de peripetii, ajunge in Rusia in mai dar, dezamagit de sprijinul pe care mensevicii il acorda Guvernului Provizoriu si continuarii efortului de razboi, se alatura bolsevicilor. Premierul Kerenski, intuind pericolul reprezentat de Trotki, decide arestarea lui. Va fi eliberat doar la insistentele lui Lenin si dupa ce generalul Kornilov incearca sa preia, prin forta, controlul asupra Petrogradului. Imediat, Trotki, ales presedinte al sovietului din capitala tarista, organizeaza o armata de 25.000 voluntari, pentru a apara orasul. Din fericire, trupele lui Kornilov refuza sa atace si situatia este detensionata.
Stalin intra in scena
Lenin il numeste pe Trotki Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe si in aceasta calitate, el va conduce delegatia sovietica la tratativele de pace cu Germania, de la Bretk-Litovsk. Constient de dificultatea sarcinii sale, Trotki incearca sa traga cat mai mult de timp, cu speranta declansarii, in centrul Europei, a unor revolutii socialiste care sa-i puna pe adversari in dificultate. Dar, in fata acestor discutii sterile, germanii isi reiau ofensiva spre Petrograd.
Disperat, Lenin ii cere lui Trotki sa accep-te toate conditiile umilitoare impuse: rusii cedeaza Ucraina, Finlanda, Tarile Baltice, Polonia si Caucazul. In ianuarie 1918, Trotki, numit Comisar al Poporului pentru Razboi, este insarcinat cu formarea unei armate revolutionare – Armata Rosie, al carei lider devine. Din cauza amenintarii razboiului civil, el inroleaza un mare numar de ofiteri din armata tarista; succesele sale sunt impresionante si ii atrag laudele lui Lenin. Este clipa de glorie a lui Trotki, care se dovedeste nu doar un diplomat talentat dar si un strateg innascut.
Cu o armata de cinci milioane de soldati, el infrange fortele tariste, sprijinite din plin de puterile occidentale si asigura astfel triumful Revolutiei. Dar ideile sale nu coincideau deloc cu cele ale lui Lenin si acesta, cu sanatatea subrezita, dupa tentativa de asasinat intreprinsa de Dora Kaplan in 1918, hotareste infiintarea postului de secretar general al partidului, in care-l numeste pe fidelul sau Stalin. Pe moment, nimeni nu a sesizat importanta noii functii si georgianul era privit doar ca un „purtator de cuvant” al lui Lenin. Dupa ce liderul partidului sufera un atac cerebral care-l lasa pe jumatate paralizat, Stalin devine, dintr-o data, un personaj extrem de important.
Mana lunga a GPU
Profitand de puterile acordate, Stalin organizeaza o adevarata epurare a trotkistilor din partid si se inconjoara de oameni loiali lui. In octombrie 1922, cand el se opune ideilor lui Lenin privind comertul exterior, Comitetul Central al partidului accepta opinia sa, spre uluirea liderului de necontestat al sovietelor. Dandu-si seama ca abilul georgian „confisca” revolutia, Lenin ii cere sprijinul lui Trotki. Este deja prea tarziu si, in ciuda scrisorii-testament dictate de Lenin, prin care cerea liderilor de partid sa opreasca ascensiunea lui Stalin, acesta devine, dupa moartea fostului sau mentor, conducator al Uniunii Sovietice.
In 1925, Trotki este indepartat de la putere si refuza sa dea o lovitura de stat militara, desi ar fi avut mari sanse de izbanda, fiind conducator al Armatei Rosii. Peste doi ani, el va fi exclus din partid, pentru „deviationism” si silit sa plece in exil. Cum Trotki pleda pentru revolutia mondiala, fiind un agitator periculos pentru ordinea constituita, majoritatea statelor europene au refuzat sa-l primeasca. A fost acceptat in cele din urma de Turcia si in 1933 va ajunge in Franta.
La presiunea atat a sovieticilor cat si a nazistilor, este amenintat cu deportarea dar, in iunie 1935, Norvegia ii acorda statulul de refugiat politic. Nu pentru mult timp, caci la insistentele lui Stalin, Trotki va fi alungat, in decembrie 1936, tocmai in Mexic. In anul urmator, fiul lui Trotki, Serghei, este arestat si va muri, mai tarziu, intr-unul dintre gulagurile staliniste. Si ceilalti copii, Zina si Leon, vor pieri in imprejurari misterioase, ajunsi, se pare, de mana lunga a serviciilor secrete GPU, ale lui Stalin.
Dupa ce a reusit sa scape dintr-o tentativa de asasinat, la inceputul lui 1940, cand o banda de douazeci de oameni i-au mitraliat casa, Trotki a cazut in cele din urma victima unui asasin singuratic, un spaniol cu simpatii bolsevice, Ramon Mercader. Acesta, prezentandu-se drept un sustinator al sau, a reusit sa se strecoare in biroul lui Trotki si i-a infipt un piolet in cap. Cu ultimele puteri, inainte de a muri, revolutionarul rus a soptit: „Cred ca Stalin a terminat ceea ce incepuse”. Si intr-adevar, de-acum inainte diabolicul georgian putea rasufla usurat…
GABRIEL TUDOR
Comentarii