Istoria nu este scrisa, din pacate, doar de personaje glorioase, precum Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon, ci incropita adesea de oameni care ar fi putut fi mai curand clienti de soi ai asezamintelor psihiatrice, daca nu chiar de sadici al caror loc s-ar afla, in orice societate civilizata, dupa gratii. Asta spre a nu mai vorbi despre suveranii al caror singur scop in viata a parut sa fie nu bunastarea supusilor, ci dobandirea, prin orice mijloace si cu orice pret, a propriilor placeri. Un astfel de exemplu este ultimul rege al Egiptului, Farouk, despre care s-a spus, mai in gluma, mai in serios, ca a incalcat nu doar cele sapte pacate capitale, ci l-a inventat chiar pe al optulea…
Beizadeaua cea rasfatata
Nascut pe 11 februarie 1920, ca fiu al regelui egiptean Fuad (1868-1936) si al celei de-a doua sotii a acestuia, Nasli Sabri (1894-1978), Farouk a mostenit multe dintre defectele parintelui sau. Pentru ca Fuad nu era un om lesne de suportat, poate din simplul motiv ca, personal, nu suporta pe nimeni. Obsedat de microbi, se incuia cu sotiile in harem si supunea unor examene severe servitorii care veneau in contact cu el: acestia trebuia sa fie permanent spalati, pomadati si dezinfectati, nu care cumva sa-l imbolnaveasca pe ilustrul suveran. Dupa ce un clarvazator i-a spus ca „F” este litera sa norocoasa, regele si-a numit progeniturile Fawkia, Farouk, Fawzia, Faiza, Faika si Fathi.
Doar ca insusi numele sau nu i-a adus noroc: in 1898, fratele regelui l-a impuscat pe acesta in picior si glontele n-a putut fi extras. Ocazional, proiectilul ii provoca asemenea dureri incat bietul rege urla cat il tineau rarunchii, fapt cu desavarsire interzis de protocol. Nu-i de mirare ca, in asemenea atmosfera, Farouk a crescut intr-o izolare totala, neavand alti prieteni in afara surorilor sale. Dar severul sau tata n-a ezitat sa-i faca toate poftele beizadelei: la 11 ani, Farouk a primit prima lui masina, un Austin, la 15 ani un Morris de curse. Printul parea o fire sensibila: cand iepurele sau a fost ucis de un soim, a plans, neconsolat, cateva zile. Asta nu l-a impiedicat ca, peste nu multa vreme, sa apuce o pisica de coada si sa o izbeasca de un zid pana i-a facut creierii chisalita…
In septembrie 1935, Farouk a fost trimis la Academia Regala din Woolwich, in Marea Britanie, unde a devenit cunoscut drept „printul Freddy”. Dar, pe 6 mai 1936, lovitura de teatru: la doar 16 ani, Farouk era chemat de urgenta in tara, fiindca tatal sau murise pe neasteptate. Pana in iulie 1937, cand va deveni oficial rege al Egiptului, printul s-a aflat sub tutela unui consiliu de regenta, in care principalul rol il vor juca mama sa, Nasli, si sambelanul Ahmed Mohammed Hassanein, aflat de multa vreme in gratiile reginei. Obligat sa ajunga la maturitate mai repede decat ar fi vrut, Farouk va ramane insa, in sufletul sau, un vesnic copil, neastamparat si grozav de razgaiat. In restaurante, distractia lui era una cu totul „neregala”: facea bilute din miez de paine si le arunca in ceilalti clienti iar intr-un rand, cand o invitata s-a plans ca este prea incinsa, i-a pus o bucata de gheata in decolteu, spre a o racori. In plus, obisnuia sa ragaie cat mai zgomotos in timpul meselor oficiale, tocmai pentru ca stia ca o asemenea pilda de rele maniere ii va umple de indignare pe invitati.
Regele fara de rival
Casatorit in ianuarie 1938 cu o domnisoara de onoare a mamei sale, Safinaz Zulficar, cu un an mai mica decat el, Farouk a devenit curand tatal a trei fetite dar cum sotia nu-i putea darui un fiu, regele a luat asta drept o subminare a fortei sale virile si i s-a parut ca supusii barfeau pe seama lui. Enervat de faptul ca nu putea avea un mostenitor, Farouk s-a dedat unei vieti de desfrau, devenind un asiduu client al localurilor de noapte, tocmai spre a-si dovedi barbatia. Dormea pana la pranz si cand se trezea bea sampanie si manca doar caviar, direct din conserva! Dar acesta era doar „antreul”, fiindca urmau cantitati industriale de friptura de pui, miel, porumbel, homar, oua fierte si tot soiul de delicatese. Pasionat de bauturile carbogazoase, regele ajunsese sa bea pana la 10 litri pe zi!
La 20 de ani, a inceput sa aiba o serie de cosmaruri, in care se facea ca era alergat de lei. Ingrozit dar si furios, a luat o pusca, a mers la Gradina Zoologica din Cairo, una dintre cele mai mari si mai frumoase din lume, si a ucis toti leii, in custile lor. Dar de vise urate tot n-a scapat. Paranoia sa se accentua, odata cu trecerea anilor. Voia pentru el tot ce e mai bun, mai scump, mai deosebit. Avea numeroase vile de lux, yachturi si avioane, si peste 100 de masini de firma, toate de culoare rosie. Ca nu cumva sa aiba rival, poruncise ca in Egipt nimeni sa nu mai aiba dreptul la masini de aceasta culoare. Cand se urca la volanul bolizilor sai, oamenii fugeau disperati, sa-si scape viata. Un sofer care a avut „neobrazarea” sa-l depaseasca s-a trezit cu cauciurile impuscate de nervosul Farouk si s-a pomenit aruncat in sant. Din cauza acestor ispravi, o ambulanta il urma pretutindeni pe zvapaiatul os regal, nu atat spre a-i acorda primul ajutor, in caz de nevoie, cat pentru a salva vietile eventualelor lui victime.
Farouk fura pana si medaliile mortilor!
Venirea razboiului a insemnat un soc pentru Farouk, care s-a vazut obligat sa puna un premier pe placul britanicilor, pe care, desi ii ura, ii si stia de frica. Nu va uita niciodata insulta, desi cea care va deveni prima sa amanta oficiala, Irene Guinle, avea origini englezesti. Timp de doi ani, amantii au dus o viata de huzur: mergeau impreuna in cluburi, se balaceau, goi, in piscina palatului si erau rasfatatii presei de scandal. Urmatoarea cucerire a regelui a fost Barbara Skelton, o scriitoare unsa cu toate alifiile, care aducea cu Katharine Hepburn dar avea o minte de barbat intr-un corp de femeie. Barbara va spune despre rege ca saruta bine dar ca in alte privinte era „total incompetent si ii placea sa stea pe spate, asemenea unei balene esuate, asteptand sa fie servit.” Specialistii din zilele noastre sustin ca probabil regele avea un nivel scazut de testosteron; astfel se explica schimbarile frecvente ale starii sale de spirit, corpolenta si caracterul lui efeminat.
Disperat sa-si regaseasca virilitatea, Farouk a apelat la cele mai trasnite solutii: consuma hasis cu miere si se indopa cu pulbere de corn de rinocer, un puternic afrodisiac. Psihanalistii au vazut in apetitul sau necontrolabil o refulare: mancarea devenise, la el, un inlocuitor pentru sex. Insa cea mai bizara trasatura a lui Farouk era aceea ca, desi uluitor de bogat, el era cleptoman. La receptiile oficiale, regele nu se putea abtine sa nu sustraga ceasuri, portofele si brichete invitatilor – i-a furat chiar ceasul de buzunar lui Winston Churchill!
Cand in 1944, sahul Persiei a murit si sicriul sau a ajuns la Cairo, Farouk a furat sabia ceremoniala, cingatoarea si medaliile de pe pieptul cadavrului, declansand un scandal diplomatic. Supusii mai instariti primeau cu groaza vizitele suveranului, pentru ca daca acestuia ii facea cu ochiul vreun obiect din casa lor, a doua zi isi trimitea servitorii sa i-l aduca. Plecarea britanicilor din Egipt si izbucnirea primului razboi cu Israelul vor agrava problemele cu care se va confrunta Farouk. Tot mai dispretuit de propriul popor, regele a continuat sa huzureasca, inconjurat de femei frumoase si pierzand averi la mesele de joc (la Cannes a jucat neintrerupt timp de 70 de ore, pierzand 150.000 dolari).
In 1952, complotul tinerilor ofiteri, condusi de Gamal Nasser, l-a detronat pe Farouk, care a reusit sa fuga din tara cu o imensa avere, ajungand in Italia, unde va duce acelasi trai de nabab. Pe 17 martie 1965, pe cand se afla alaturi de tanara de 22 de ani Annamaria Gatti la un restaurant, fostul rege s-a prabusit peste masa si a ramas nemiscat. Oficial, decesul s-a produs din cauza unei hemoragii cerebrale dar mult mai probabil e faptul ca Nasser poruncise asasinarea lui Farouk, printr-un homar imbibat cu otrava. Pofta pantagruelica a aventurosului rege i-a venit in cele din urma de hac…
GABRIEL TUDOR
Comentarii