Ebenezer Byers a fost un cunoscut socialist american, fiul industriasului Alexander Byers. În tinerete, Eben a aratat un talent promitator la sport, devenind campion al Statelor Unite la golf, în 1906. În cele din urma, Eben a devenit presedinte al companiei de otel si fier forjat a tatalui sau, continuând sa practice sportul pâna la sfârsitul vârstei de 40 de ani.
În 1927, în timp ce se întorcea cu un tren închiriat de la un meci de fotbal Yale-Harvard, Eben a cazut si s-a ranit la brat. În ciuda celor mai bune îngrijiri ale medicilor si antrenorilor sai personali, Eben se plângea de dureri persistente care începeau sa îi afecteze prestatia la jocurile de golf. La recomandarea unui medic din Pittsburgh, Eben a început sa bea Radithor, un medicament patentat care contine însa doze mici de radiu, un element radioactiv.
Bizarul medicament fusese inventat ca „energizant” de William J. A. Bailey, un absolvent al Universitatii Harvard care pretindea în mod fals ca este doctor în medicina. Bailey a promovat Radithor ca stimulent metabolic si afrodiziac. El sustinea ca exploziile radioactive de energie eliberate de atomii de radiu stimuleaza organele din organism, cum ar fi glandele suprarenale si tiroida, accelerând recuperarea dupa diverse afectiuni (dureri de cap, diabet, anemie, constipatie, astm etc).
În urmatorii trei ani, Eben a luat cantitati abundente de Radithor, crezând ca îl va ajuta în jocul sau. El consuma în medie trei sticle pe zi. La început, s-a simtit, într-adevar, revigorat si plin de energie. A recomandat bautura si prietenilor sai, carora le-a trimis baxuri întregi, si chiar a hranit cu ea caii sai de curse. Dar, încet-încet, bautura a început sa îsi piarda magia.
Milionarul a început sa piarda în greutate, sa aiba dureri de cap severe si dintii au început sa-i cada. Dr. Joseph Manning Steiner, un cunoscut radiolog din Manhattan care vazuse mai multe tinere care lucrau cu radium otravindu-se în fabrica U.S. Radium Corp. a recunoscut în starea lui Byers simptomele otravirii radioactive.
Imediat, s-a lansat un apel pentru investigarea Radithor. În 1931, Comisia Federala pentru Comert i-a cerut lui Byers sa depuna marturie despre experienta sa, dar acesta era prea bolnav pentru a calatori. Comisia a trimis un reprezentant sa-l intervieveze la domiciliul sau din Southampton, unde avocatul Winn l-a gasit pe Byers într-o stare jalnica.
Moartea lui Byers a sensibilizat opinia publica cu privire la pericolele otravirii cu radiu. În scheletul sau se aflau distribuite 36 de miligrame de radiu, în conditiile în care doza fatala pentru un om este de zece miligrame.
Cu toate acestea, erau înca multi cei care îsi pastrau credinta în puterea vindecatoare a radiului. Chiar medicul lui Byers, dr. Moyar, cel care i-a prescris Radithor, a negat vehement ca radiul ar fi avut vreo legatura cu decesul sau.
Desi moartea lui Byers nu a reusit sa-i convinga pe unii, ea a determinat Comisia Federala pentru Comert sa treaca la actiune. În luna decembrie a aceluiasi an, aceasta a emis un ordin de închidere a companiei lui William Bailey, împiedicând-o sa mai produca Radithor.
Bailey nu a fost niciodata judecat pentru moartea lui Byers, ceea ce i-a permis sa continue promovarea tratamentelor sale de vraci. În 1937, în parteneriat cu o companie din New York, Bailey a vândut tablete care contineau alge marine comprimate sub forma de pelete, despre care sustinea ca pot trata 32 de boli specifice si alte afectiuni.
Un alt tratament al sau presupunea purtarea unei bucati de radiu radioactiv pe abdomen, cu ajutorul unei curele.
Bailey a facut o avere din vânzarea numeroaselor sale dispozitive si produse si a murit ca un om bogat, lasând în urma un numar necunoscut de victime ale iradierii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii