În primavara anului 1883, a fost descoperit aur pe un brat al râului Albaziha, în nordul provinciei chineze Heilongjiang, în apropiere de granita cu Rusia, ceea ce a determinat atât prospectorii chinezi, cât si cei rusi sa se îndrepte spre aceasta zona si sa creeze o asezare pe malul drept al fluviului Amur.
Înca de la început, Jeltuga, care a fost supranumita „California de pe Amur”, a atras marginalizatii social si pe cei cu înclinatii criminale. O parte însemnata a populatiei din Jeltuga era formata si din dezertori de la minele de aur private din districtul Amur. Nu toti sositii au venit la Jeltuga cu intentia de a sapa dupa aur. Pe masura ce comunitatea miniera s-a extins, au crescut si nevoile sale de aprovizionare si divertisment.
În primavara anului 1885, un jurnalist aflat în vizita a numarat 18 hoteluri si multiple servicii de divertisment, cum ar fi un salon de biliard si un atelier de fotografie. Negustorii furnizau alcool asezarii si, în acelasi timp, transportau aurul acesteia. Având în vedere miile de locuitori si eruptiile frecvente de violenta, unele reguli au devenit necesare pentru reglementarea vietii de zi cu zi.
Deciziile importante din cadrul comunitatii erau luate prin întâlniri ale minerilor. A fost creat un steag negru si galben, simbolizând pamântul si aurul. Crimele erau pedepsite cu moartea, în timp ce vinovatii de alte infractiuni erau biciuiti si, uneori, alungati din oras. Legea a fost pusa în aplicare fara mila, de exemplu, într-o singura zi, 30 de persoane acuzate de crima au fost spânzurate. A trecut aproape un an pâna când autoritatile chineze au aflat de existenta Jeltuga. Administratia rusa era la curent cu exploatarea miniera ilegala, dar nu a intervenit atâta timp cât aceasta aducea profit Rusiei.
Guvernatorul chinez din Aigun a scris autoritatilor ruse solicitând asistenta pentru a-i expulza pe intrusi si chiar împarateasa Cixi a trimis o scrisoare de protest tarului. Preocupati de faptul ca problema unui oras minier ilegal ar putea deveni o pata în relatiile ruso-chineze, oficialii rusi au raspuns ordonând tuturor cetatenilor rusi sa paraseasca imediat Jeltuga.
Multi rusi au plecat, dar nucleul dur al fostilor detinuti, pentru care întoarcerea pe teritoriul rusesc putea însemna doar închisoare, au ramas. La opt zile dupa ce au lansat un ultimatum, fortele chineze au sosit si, gasind o tabara goala, i-au dat foc. Când au plecat, minerii s-au întors si si-au reluat activitatea.
Chinezii au trimis apoi o a doua forta, mult mai mare, în primele zile ale lunii ianuarie 1896. Un mesager le-a oferit rusilor o sansa de a se retrage nevatamati pe celalalt mal al fluviului Amur, dar se pare ca acestia nu au luat avertismentul în serios. Distrugerea brutala a orasului Jeltuga a fost relatata în presa din întreaga Siberie.
Principala critica a fost deturnarea mâinilor de lucru spre ocupatii neproductive, dupa cum a spus un jurnalist local: districtul Amur avea nevoie de pâine, nu de aur. Exploatarea ilegala a aurului în Amur a continuat sa dea batai de cap operatorilor privati de mine. Muncitorii îsi abandonau adesea angajatorii si se alaturau hoardelor de condamnati evadati si de deportati vagabonzi pentru a se angaja în exploatarea pradatoare a zacamintelor de aur. În fiecare localitate în care se stabileau, oamenii adunati îsi alegeau liderii, acceptau un cod de legi care stipula pedepse aspre pentru infractiunile de baza împotriva binelui comun si se anuntau o societate de prospectori liberi, pâna când erau alungati de autoritati.
Problema exploatarii ilegale a aurului pe scara larga în Rusia a fost rezolvata de bolsevici abia la începutul anilor 1930.
GABRIEL TUDOR
Comentarii