Cu mai bine de un secol în urma a aparut un serviciu oarecum similar fluxurilor de stiri moderne, denumit colocvial „ziar telefonat”. Radiodifuziunea, asa cum o stim, a devenit posibila doar odata cu inventarea radioului, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Primele unde radio nu puteau transmite voci, ci doar semnale care erau interpretate ca puncte si linii – prin codul Morse. Radiodifuziunea audio a început abia în primul deceniu al secolului XX, iar în anii 1920 radiodifuziunea devenise un mijloc de comunicare uzual. Între aceste doua repere tehnologice a stat radiodifuziunea telefonica.
Unul dintre cele mai de succes „ziare telefonice” a fost Telefon Hírmondó, care a functionat la Budapesta din 1893 pâna în 1944, devenind cel mai longeviv dintre toate sistemele de ziare telefonice.
Initial, Telefon Hírmondó a furnizat un scurt program de stiri din ora în ora, folosind liniile telefonice deja furnizate de compania de telefonie locala. Pe masura ce ser-viciul s-a extins, Telefon Hírmondó a început sa ofere douasprezece ore întregi de program continuu, iar inventatorul ungun Tivadar Puskas si-a adus contributia prin perfectionarea sistemului prin care transmisiile puteau fi facute printtr-o centrala telefonica – centrala multiplex.
Programul unei zile obisnuite începea la ora 9:30 dimineata cu buletine de stiri si rezumate ale articolelor din ziare. Programul de dupa-amiaza cuprindea „scurte povestiri distractive”, „informatii sportive” si „elemente de umplutura” de diferite tipuri. La fiecare ora erau prezentate rezumate ale stirilor pentru cei care pierdusera buletinele anterioare.
Programul de seara cuprindea spectacole de teatru, opera, lecturi de poezie, concerte, prelegeri si lectii de limbi straine. Redactia Telefon Hírmondó era asemanatoare ziarelor conventionale, dar fara masinile de tiparit si fara cheltuielile masive pe care le presupunea. Exista un redactor, asistentii sai si obisnuita multime de reporteri pentru colectarea stirilor. Stirile erau primite în birou, redactate si editate astfel încât abonatii sa primeasca informatiile în cât mai putine cuvinte posibile.
Cititorii de stiri, numiti stentori, trebuiau sa aiba voci puternice si din cauza limitarii sistemului de amplificare, ei trebuiau sa vorbeasca tare în microfoane. În anul 1907, Telefon Hírmondó avea deja peste 200 de angajati si peste 15.000 de abonati platitori.
Ziarul este atât de bine cunoscut si a realizat atât de multe încât pare sa fi depasit stadiul de experiment în ceea ce priveste Budapesta. Un punct forte în favoarea sa este reprezentat de rapoartele sale timpurii.
Din acest punct de vedere, ziarul „telefonat” a avut o pozitie puternica, deoarece era capabil sa emita „stiri suplimentare” la orice ora a zilei. Succesul Telefon Hírmondó a inspirat multi antreprenori sa înfiinteze ziare „telefonate” în propriile orase.
Exemple notabile includ Electrophone din Londra, Tellevent din Detroit, Araldo Telefonico din Italia, Telephone Herald din Newark si Portland, Musolaphone din Chicago si multe altele. Telefon Hírmondó le-a supravietuit tuturor.
Ziarul telefonic a încetat sa emita doar atunci când reteaua sa de cabluri a fost distrusa de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Tivadar Puskás, omul care a creat Telefon Hírmondó, nu a trait sa vada succesul inventiei sale.
Pionier maghiar în domeniul telefoniei si inventator al centralei telefonice, Puskás a murit în urma unui atac de cord brusc, la doar o luna dupa ce Telefon Hírmondó a început sa emita. El înca astepta sa soseasca scrisoarea de autorizare din partea guvernului care sa-i permita oficial sa opereze ziarul sau telefonic.
GABRIEL TUDOR
Comentarii