Istoria si literatura curtilor regale europene sunt pline de bufoni cu talent comic, dar niciun artist de la curte nu a fost atât de istet ca Triboulet. Acesta a servit la curtile franceze, a inspirat operele lui Victor Hugo si chiar si-a salvat propria viata cu o demonstratie deosebit de abila a talentelor sale.
Triboulet si-a luat munca în serios, dar însarcinat sa gaseasca gluma în orice situatie care i se prezenta, a mers adesea prea departe. A facut cea mai cumplita greseala a sa în timpul domniei lui Francisc I – si a rezolvat-o cu brio.
În încercarea de a destinde atmosfera, Triboulet l-a palmuit pe rege pe fund. Monarhul a vrut sa-l execute, dar, dupa ce a reflectat asupra serviciului devotat al bufonului, Francisc I i-a oferit posibilitatea de a alege cum doreste sa moara. Triboulet a dat o replica atât de amuzanta încât a inspirat opere literare si de opera celebre si a facut din el o legenda.
Potrivit cartii „Istoria bufonilor de la curtile regale”, scrisa de doctorul John Doran, Triboulet s-a nascut ca Nicolas Ferrial în 1479 în Blois, Franta. El suferea de microcefalie – o tulburare de dezvoltare care duce la dizabilitati congenitale.
Jurnalistul francez din secolul al XIX-lea Paul Lacroix, scria ca „spatele sau încovoiat, picioarele scurte si rasucite, bratele lungi si atârnând pe lânga corpul diform le amuzau pe doamne, care îl contemplau ca si cum ar fi fost o maimuta”. Triboulet a fost initial un bufon de rang inferior, care a fost facut bufon al curtii prin brevet, în jurul vârstei de 24 de ani, de catre viitorul rege Francisc I. Odata intrat în slujba lui Francisc, a scris Lacroix, Triboulet „a încetat brusc sa mai fie idiot si imbecil si a devenit un bufon ingenios, amuzant si viclean si, mai presus de toate, un curtezan perfect”.
Lacroix i-a descris îmbracamintea în detalii vii: un costum vibrant, colorat în rosu si galben, o boneta împodobita cu stemele regale si capul sculptat al unui natâng în vârful baghetei sale.
Sarcina bufonilor era sa expuna ipocrizia autoritatii, de la religie si lege pâna la vanitatea personala si excesele regale si li se acorda o libertate admirabila pentru a face acest lucru. Nu este clar daca Triboulet a servit vreodata direct sub Ludovic al XII-lea, dar activitatea lui în slujba lui Francisc I, dupa moartea lui Ludovic al XII-lea, este clar consemnata. Iar doua povesti ramân deosebit de pretuite si astazi.
Prima se refera la faptul ca Triboulet l-ar fi anuntat frenetic pe rege ca un nobil ameninta ca îl va bate pâna la moarte. Francisc I i-a spus sa nu-si faca griji si ca îl va spânzura pe barbat în 15 minute, daca va îndrazni sa o faca. „Ah, domnule!” a spus Triboulet. „Nu puteai sa te descurci sa-l spânzuri cu un sfert de ora înainte?” Asteptând aplauzele curtenilor, Triboulet l-a lovit o data pe rege cu palma peste fund.
Francisc I a fost pe punctul de a dispune executarea bufonului, dar i-a oferit clementa daca Triboulet ar fi putut veni cu scuze mai jignitoare decât actul în sine. „Îmi pare atât de rau, Maiestate, ca nu v-am recunoscut! V-am confundat cu regina!” a spus bufonul, facând aluzie la cu-noscutele înclinatii homosexuale ale suveranului.
Regele a fost atât de furios încât a revenit asupra deciziei si a ordonat moartea lui Triboulet. Cu toate acestea, ca recompensa pentru anii de servitute ai bufonului, i-a permis acestuia sa-si aleaga modul în care avea sa moara. Raspunsul lui Triboulet a marcat cel mai memorabil act al vietii sale: „Bunule sire, de dragul Sfântului Nitouche si al Sfântului Pansard, patroni ai nebuniei, aleg sa mor de batrânete.”.
În mod remarcabil, regele a gasit acest lucru atât de amuzant încât i-a acordat lui Triboulet exilul în loc de moarte. Triboulet a murit într-adevar de batrânete în 1536, în mediul rural francez.
GABRIEL TUDOR
Comentarii