In urma cu 60 de ani, pe 28 aprilie 1947, sase navigatori – cinci norvegieni si un suedez – au plecat din Collao, Peru, intr-o ambarcatiune lunga de 14 metri. Scopul lor friza nebunia: un periplu de 7000 de kilometri, prin Oceanul Pacific. O premiera absoluta in acea vreme. Chiar si cei mai optimisti le-au prezis un sfârsit tragic. Cei sase marinari erau insa decisi sa arunce manusa oceanului. Si-au construit singuri barca fara sa foloseasca cuie sau accesorii din fier. O ambarcatiune construita dupa modelul celor folosite de incasi.
Expeditia Kon-Tiki, condusa de naturalistul norvegian Thor Heyerdahl, a atins in 7 august 1947, atolul Raroia din arhipelagul Marchizelor, intregul echipaj fiind intr-o excelenta stare psihica si fizica. Lumea intreaga i-a aclamat pe eroi. Odiseea Kon-Tiki intra triumfal in legenda. O gura de aer pentru cei care aveau nevoie de un semn de speranta, dupa experienta tragica a celui de-al doilea razboi mondial.
Thor Heyerdahl s-a nascut in orasul Larvik din Norvegia. Din adolescenta manifesta un interes viu fata de natura. Studiaza infocat zoologia, biogeografia insulara a plantelor, animalelor si a oamenilor.
In 1937, impreuna cu sotia, sa debarca in insula Fatu Hiva din arhipelagul Marchizelor unde intentioneaza sa ramâna timp de un an pentru a studia populatia indigena, specimenele zoologice, pentru a observa fenomenele meteorologice etc. (de pilda, vânturile si curentii oceanici dinspre est spre vest). Heyerdahl revine in Norvegia cu o impresionanta colectie de esantioane (inclusiv cranii umane) si incepe sa elaboreze o teorie ipotetica conform careia un mare numar din populatiile care au colonizat Polinezia ar fi venit din America.
Având la dispozitie si bogata documentatie a Bibliotecii polineziene Kroepelien din Oslo, Thor Heyerdahl aprofundeaza cultura insulara integrând-o in studii comparative. E foarte interesat de aspectele climatice – de vânturi, curenti marini etc. – de mijloacele de navigatie primitive care ar fi putut traversa Pacificul. Cu toate ca era tentat sa stabileasca legaturi intre populatiile polineziene si America de Sud, Heyerdahl nu neglijeaza teza originilor sud-asiatice. Studiile sale continua in Columbia Britanica in cautarea eventualelor urme ale itinerariului schitat de el, adica din Marea Filipinelor pâna in Polinezia via coasta de nord-vest a Americii. Declansarea celui de-al doilea razboi mondial ii afecteaza studiile.
In 1941 publica un articol elaborat, pe aceasta tema, intr-o prestigioasa revista denumita International Science, care, din pacate, si-a incetat aparitia dupa razboi.
Azi, putini eruditi cunosc acest prim articol al norvegianului in care sunt expuse cu claritate fundamentele stiintifice care vor motiva expeditia de mai târziu Kon-Tiki. Dupa razboi isi va dezvolta ideile intr-un manuscris intitulat „Polinezia si America”, un studiu despre relatii preistorice. Face o calatorie in SUA, unde isi prezinta manuscrisul in mediul universitar dar e primit cu rezerve. Specialistii americani sunt convinsi de faptul ca navigatorii sud-americani nu au avut capacitatea de navigatie necesara pentru a supravietui traversarii oceanului. Ambarcatiunile lor primitive, plute din lemn de balsa, remarcate de primii exploratori spanioli, ar fi absorbit apa, scufundându-se inainte de a ajunge in prima insula din Pacific. O provocare in plus pentru Heyerdahl de a initia expeditia Kon-Tiki. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii