Iubitorii calatoriilor, în special cei îndragostiti de munte care cutreiera meridianele lumii, au în foarte putine regiuni prilejul de a se deplasa „deasupra norilor” cu trenul.
Asemenea cai feroviare, ce pe alocuri par a sfida legile fizicii, nu reprezinta doar facilitati de transport si provocari deosebit de spectaculoase, ci si uimitoare realizari ingineresti, dovada incontestabila ca omul ramâne cea mai inteligenta fiinta de pe planeta.
Miracole ale civilizatiei umane
„Trenul din nori” sau „Trenul Sfârsitului Lumii”, „Transiberianul” si, mai recent, „Trenul Cerului” sunt adevarate diamante într-o diadema virtuala a transporturilor de pe mapamond.
Nu cu multa vreme în urma, acestea pareau fantezie pura, la fel cum aparitia telefonului, a televizorului, zborul spre Luna ori robotii suplinitori ai muncilor umane au fost considerate utopii. Unii le considera izbânzi extraordinare ale mintii omenesti, totusi altii le condamna fara menajamente. Trebuie mai întâi sa recunoastem ca aceasta cale ferata situata la cea mai mare altitudine din lume este o adevarata minune a vointei si a tehnologiei.
Cei 1.142 km care despart orasul Golmud sau Ge’ermu (din provincia Qinghai) de Lhassa, capitala Tibetului, dintre care peste 80% sunt situati la peste 4.000 de metri deasupra nivelului marii, constituie un succes incredibil pentru prima cale ferata care leaga Regiunea Autonoma Tibet de alte provincii din China, dar absolut remarcabila este construirea unui tunel de cale ferata la 4.900 de metri, cel mai „înalt” de pe glob. Aceasta sectiune de cale ferata are 45 de statii, dintre care 38 sunt lipsite de personal si sunt monitorizate de centrul de control din Xining.
Drum catre stele
Când, pe 29 iunie 2001, lucratorii chinezi au deschis imensul santier, pe a doua sectiune, în aceasta aventura incredibila, putini specialisti au crezut în posibila ei finalizare. Chiar si inginerii elvetieni, a caror participare au solicitat-o chinezii în 1984, dupa încheierea primei parti a proiectului ce leaga Xining de Golmud pe o lungime de 814 km, au considerat proiectul nerealizabil, întrucât erau nevoiti sa traverseze suprafete mari de permafrost, acel sol permanent înghetat.
A fost nevoie de ceva mai mult de patru ani pentru ca primul tren de marfa sa circule între cele doua provincii, pe 15 octombrie 2005, si putin mai mult de opt luni pentru ca primul tren de calatori sa parcurga aceeasi ruta. Acesta poate transporta între 800 si 1000 de pasageri în timpul sezonului de vârf.
5.072 de metri înaltime este altitudinea maxima atinsa, cu 200 de metri mai mult decât cel mai înalt punct la care ajunge calea ferata a Anzilor, care leaga Lima de centrul statului Peru. Un nivel la care deja respiratia este „taiata” de atmosfera rarefiata, motiv pentru care a fost nevoie de solutii de asigurare a conditiilor de calatorie normale. Astfel, pentru ca pasagerii sa reziste la asemenea altitudini, inginerii au dezvoltat un sistem care permite introducerea de oxigen în sistemul de ventilatie al vagoanelor.
În plus, fiecare loc are în dotare o priza care le permite calatorilor sa respire oxigen prin intermediul unui furtun, daca este nevoie, iar fiecare tren are un medic la bord. Trenul are vagoane cu filtre ultraviolete de protectie împotriva Soarelui, iar în unele locuri ale traseului au fost montate conducte de racire care mentin solul înghetat si stabil.
Insa peisajele sunt magnifice, cu platouri impresionante, iar la orizont, muntii înzapeziti te invita sa visezi cu ochii deschisi în timpul calatoriei care dureaza aproximativ 12 ore.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii