Scriitorul Whitley Strieber a fost considerat, prin cele cel putin sase carti pe care le-a publicat despre propriile experiente, ca unul dintre principalii formatori de opinie din SUA in privinta rapirilor OZN. Pe 4 iunie 2021 el a postat un articol intitulat „Ce mare lucru? Pentagonul admitea si acum 74 de ani ca OZN-urile «nu sunt din aceasta lume»”. Articolul e suficient de instructiv sa-l rezum in doua episoade.
Strieber scrie ca „O mare parte din mass-media si din guvern actioneaza ca si cum fenomenul OZN a inceput in 2004 (cu incidentul Nimitz). Prin urmare, ideea ca obiectele care au fost observate de pilotii navali ar putea fi o tehnologie artificiala (creata recent), pare credibila pentru unii oameni”. Dar autorul ne atrage atentia ca fenomenul a inceput poate chiar inainte ca omenirea sa fie aici. Atunci când am inceput sa-l observam, in anii 1940, el doar isi sporise vizibilitatea. „Inainte l-am vazut mereu ca pe o mitologie. Acum, am inceput sa-l vedem ca pe o tehnologie”.
In 1947, generalul Nathan Twining a distribuit o nota clasificata (publicata ulterior in temeiul Freedom of Information Act), in care se mentiona ca „fenomenul raportat este ceva real si nu o viziune sau o fictiune”. El a continuat sa descrie „rate extreme de urcare” si alte caracteristici care se potrivesc exact cu capacitatile inregistrate ale obiectelor din filmuletele lansate recent de US Navy. Deci, daca orice putere pamânteasca are acum astfel de nave, atunci le-au avut si in 1947?
Generalul Twining a fost sef de stat major al fortelor aeriene din 1953 pâna in 1957 si presedinte al sefilor de stat major din 1957 pâna in 1960. Chiar daca publicul a fost invatat sa râda de OZN-uri in acele vremuri, ca si pâna de curând, faptul ca el a scris acea nota in 1947 nu pare sa-i fi afectat deloc cariera. In acelasi an, a fost inceput proiectul Sign, care ulterior a devenit proiectul Blue Book. Scopul acestor proiecte a fost de a face un spectacol public de investigare a fenomenului, ca apoi sa fie totul dezavuat, asa cum s-a facut in Raportul din 1969 despre Blue Book.
Prezenta din alta lume
Strieber povestea ca generalul Arthur Exon, care a fost martor, in iulie 1947, la transportul in baza Wright Field a resturilor si materialelor biologice recuperate la Roswell, i-a spus, personal, in 1988: „La douazeci si patru de ore dupa ce le-am gasit, toata lumea, de la presedintele Truman in jos stia ca ceea ce gasisem nu era din aceasta lume.” Dar, intr-un mod straniu s-a luat decizia de a ascunde aceasta descoperire epocala, care ar fi schimbat lumea. A fost aproape sigur – scrie Strieber – cea mai proasta decizie din intreaga lunga istorie a omenirii.
Unii oameni se intreaba de ce teoriile conspiratiei sunt atât de populare. Motivul este simplu: guvernul ascunde si minte, iar oamenii stiu acest lucru. Desi nu au nicio baza de adevar, cu exceptia faptului ca nu pot avea incredere in propriul lor guvern, segmente imense ale populatiei SUA au devenit victime ale teoriilor bizare ale conspiratiei.
Prezenta unei inteligente neumane (sau aparent neumane) in preajma noastra este probabil cel mai important dintre adevarurile care au fost clasificate, gresit, drept secrete. Daca exista dovezi ca lucruri „nu din aceasta lume” sunt aici si s-ar parea ca astfel de dovezi au fost in mâinile noastre inca din 1947, ascunderea lor a fost intotdeauna o greseala si aceasta eroare trebuie corectata. Si nu doar cu câteva indicii. Trebuie corectata complet.
Strieber spune ca nu stie in ce masura ceea ce se afla in spatele OZN-urilor este cunoscut si in spatele usilor inchise, dar sigur stim mai multe decât s-a distribuit prin videoclipurile cu obiecte necunoscute inregistrate de militari in ultimii ani. Un exemplu tipic este documentul numit „Manualul de operatii Majestic-12”. Provenienta sa este puternic contestata, iar faptul ca nu poate fi stabilit daca este sau nu un document autentic este scandalos. Acest lucru s-a intâmplat deoarece prea multe informatii sunt blocate publicului.
Apoi, ce s-a intâmplat cu fotografiile pe care astronautul Gordon Cooper spune ca le-a facut unui OZN aterizat la baza fortelor aeriene Edwards in 1957? El nu era un mincinos. Strieber spune ca astronautul i-a descris personal imaginile si i-a spus ca le-a trimis la Pentagon, asa cum i s-a ordonat, dupa care nu au mai fost vazute niciodata. Deci unde sunt?
Acestea sunt doar doua mici exemple din ceea ce este probabil un depozit imens de dovezi, tinând cont de toate observatiile si intâlnirile care au ajuns in spatiul public. Motivul pentru care nu este bine sa ascundem ceea ce stim, cu destula certitudine, este ca aceasta cunoastere schimba atât de profund intelegerea pe care o avem despre lumea noastra, incât niciun motiv pentru a o ascunde nu poate fi suficient de convingator. Cunoasterea ar trebui sa apartina fiecarei fiinte umane in modul cel mai fundamental posibil: pentru ca suntem oameni.
Pentagonul, potrivit rapoartelor de presa, spune ca nu are dovezi ca obiectele din videoclipurile care au fost lansate, incepând cu 2017, provin de la extraterestri. Dar cum putem fi siguri ca nu are, având in vedere o istorie de 74 de ani de minciuni demonstrabile despre acest subiect si faptul ca fenomenul a fost in mod evident studiat in secret inca de pe vremea generalilor Twining si Exon?
De asemenea, Pentagonul a sugerat ca acestea ar putea apartine altei tari, ceea ce este cu totul absurd. Deoarece Memo-ului Twining a fost publicat oficial, in temeiul Legii privind libertatea de informare, nu se pune problema ca n-ar fi autentica. Aceasta inseamna acele nave care sfideaza gravitatia si pot depasi viteza sunetului fara a genera un boom sonor si pot face toate celelalte lucruri, care au fost observate inca din anii 1940, nu pot apartine unei tari precum Rusia sau China.
Datorita obiceiurilor sale, vechi de generatii, de ascundere a faptelor, nu putem avea incredere in propriul nostru guvern. Cum putem sti atunci ca ceea ce spune este adevarat? Evident, nu putem si asta va include si ceea ce va lansa, public, pe viitor, despre fenomenul OZN.
Teatru pe cer
In ideea ca ar apartine unei puteri straine, pamântesti, vedem ca in tot acest timp, OZN-urile nu au facut nici cel mai mic serviciu in favoarea vreunei puteri pamântesti – cu exceptia omului comun. Tot ce au facut este sa creeze un teatru pe cer, care a devenit un accesoriu al vietii moderne, sa puna in umbra aeronavele militare rusesti, americane si ale altora si sa ameninte instalatiile de arme nucleare. Si – cu acest lucru va trebui sa ne confruntam, de asemenea, la un moment dat – entitatile asociate aparent cu OZN-urile nu s-au strecurat doar in dormitoarele oamenilor noaptea, ci au stabilit relatii complexe, continue, cu multi dintre noi. Au lasat un mesaj clar oamenilor: planeta voastra are probleme si trebuie sa-i reechilibrati ecosistemele daca vreti sa supravietuiti. Cu alte cuvinte, au politici: nu vor razboi nuclear si doresc un mediu stabil. Motivul din spatele acestor politici este clar: ei vor sa supravietuim.
Astfel de politici nu seamana cu cele ale Chinei, cel mai mare poluator din lume, sau ale Rusiei, o cleptocratie care cu greu poate fi considerata chiar un stat coerent, sau ale guvernului Statelor Unite, care a devenit atât de incurcat in minciuni incât abia am putea-o recunoaste ca o institutie care a fost fondata pentru a fi „pentru popor”.
Ei mint dintr-un singur motiv: aceste lucruri nu sunt doar reale, dar nu pot face nimic contra lor. Nimeni – aparent – nu stie daca intâlnirile sunt sau nu periculoase iar, din propria sa experienta – scrie Strieber – el stie ca rastoarna complet intelegerea vietii si a realitatii, plus ca ei detin initiativa. Dar asta este oare totul? Sigur mai exista informatii ascunse. Dar guvernul nu va dezvalui niciun lucru pe care il stie despre ei, deci cu siguranta nu putem trage o concluzie rationala.
Indiferent daca intâlnirile sunt sau nu periculoase, ele par a fi imposibil de controlat, canalizat sau prevenit. Iar autoritatile prefera sa-si ascunda neputinta decât sa recunoasca faptul ca nu pot indeplini cea mai de baza responsabilitate a oricarui guvern, anume de a proteja oamenii pe care ii slujeste.
Cineva este aici. Nu suntem noi, cel putin nu asa cum ne intelegem acum pe noi insine. Nu stim de unde provin – desigur, cu exceptia cazului in care raspunsurile sunt ascunse. Nu stim, la nivelul public al discursului, daca sunt extraterestri sau o putere pamânteasca totalmente dincolo de intelegerea noastra actuala, sau ceva chiar mai straniu. Dar daca, in spatele zidului de secrete se stie mai mult, atunci autoritatile ne sunt datoare cu mult mai mult decât un raspuns formal.
DAN D. FARCAS
Comentarii