Putin cunoscut in afara Rusiei, Alexei Maresiev a fost unul dintre cei mai remarcabili luptatori contra nazismului, oferind un exemplu de dârzenie si tenacitate care astazi nu poate decât sa ne uimeasca.
Nascut in 1916 la Kamisin, un satuc de pe malul fluviului Volga, Alexei a fost un copil bolnavicios. Slabiciunea sa fizica si constantele dureri de articulatii ii obligau adesea pe fratii lui mai mari sa-l care in spinare la scoala, iar accesele de malarie au fost pe punctul de a-l rapune.
In 1932, la doar 16 ani, a fost trimis in Siberia, sa participe la construirea unui oras siderurgic. In ciuda fragilitatii sale si a conditiilor ingrozitoare de viata, a supravietuit si s-a calit, devenind un tânar suplu si rezistent. Dornic sa zboare, s-a inscris mai intâi la o scoala de tehnicieni din domeniul aviatic.
Dupa absolvirea cu rezultate excelente a acesteia, a fost primit la Scoala Militara de Aviatie, pe care a terminat-o in 1940, devenind pilot profesionist. Dupa invazia germana in URSS, Maresiev a fost trimis pe front, la bordul unui avion de vânatoare, primind botezul focului in 1941. Desi avioanele germane erau net superioare si au facut ravagii printre cele sovietice, Maresiev a reusit sa doboare sase avioane inamice, dovedind o agerime si o dexteritate iesite din comun.
Dar pe 5 aprilie 1942, avionul sau a fost lovit de un aparat al Luftwaffe si s-a prabusit intr-o padure, in spatele liniilor germane. Grav ranit la picioare, pilotul a reusit totusi sa iasa din epava avionului si sa se târasca prin padure inainte de sosirea trupelor germane care il cautau.
Timp de 18 zile, rastimp in care a baut apa din râuri sau zapada topita si s-a hranit cu scoarta de copac si conuri de pin, Maresiev s-a târât aproape fara oprire, pâna a ajuns la liniile sovetice. A fost trimis de urgenta la un spital din Moscova, dar medicii nu i-au mai putut salva picioarele cangrenate si degerate, fiind nevoiti sa i le amputeze de sub genunchi.
Dupa ce i-au fost montate proteze, i s-a spus ca nu va mai putea zbura niciodata. Dar tânarul era atât de dornic sa arate tuturor ca nu este un infirm, incât a dansat in fata comisiei medicale, pe protezele de lemn, convingându-i pe medici sa accepte sa-l trimita la scoala de pilotaj, unde a invatat sa zboare folosindu-si protezele, pe un avion modificat.
In iunie 1943, i s-a dat permisiunea sa lupte din nou – desi comandantii erau sceptici in privinta capacitatilor sale. Maresiev le va dovedi tuturor ce era in stare in august acelasi an, când intr-o singura lupta a doborât trei avioane de vânatoare germane, salvând totodata vietile a numerosi camarazi, prin manevrele sale indraznete. In total, Maresiev a executat in timpul razboiului 86 de misiuni de lupta si a doborât 11 avioane germane.
La sfârsitul anului 1943, el a primit Steaua de Aur, medalie acordata Eroilor Uniunii Sovietice si cea mai de pret distinctie militara a tarii. Devenit o vedeta populara, Maresiev a acceptat sa-si povesteasca viata reporterului ziarului Pravda, Boris Polevoi, care va scrie cartea „Povestea unui om adevarat”, ulterior ecranizata. In 1944, Maresiev a fost numit instructor de zbor, iar dupa razboi a demisionat din fortele armate, revenind in viata civila. S-a casatorit si a avut doi fii, iar dupa absolvirea facultatii la Moscova, in 1952, a obtinut un doctorat in istorie, in 1956. Militant neobosit pentru drepturile veteranilor de razboi, el a fost ales membru al Sovietului Suprem in epoca Brejnev.
A murit pe 19 mai 2001, rapus de un atac de cord chiar in ziua când implinea 85 de ani si urma sa fie sarbatorit la Teatrul Central al Armatei din Moscova. Spectatorii care-l asteptau inca la teatru s-au ridicat, la auzul tristei vesti, si au tinut un ultim moment de reculegere in memoria eroului de razboi, care avea sa fie inmormântat cu onorurile cuvenite.
GABRIEL TUDOR
Comentarii