Rapiti de OZN-uri

          O alta lume si o alta medicina
          
          La Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, între 13 si 17 iunie 1992 la Massachusetts Institute of Technology, a participat si John G. Miller, medic la un spital de urgenta din zona Los Angeles.

          O alta lume si o alta medicina
          
          La Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, între 13 si 17 iunie 1992 la Massachusetts Institute of Technology, a participat si John G. Miller, medic la un spital de urgenta din zona Los Angeles. El luase cunostinta de acest domeniu de la un alt medic; acesta avusese atâtea solicitari din partea unor persoane care sustineau ca au fost rapite, încât a cerut ajutorul confratelui sau. La data conferintei Miller era gata pe de o parte sa examineze fenomenul rapirilor cu aceeasi grija pentru dovezi si detalii ca în cazul unui bolnav care-i era prezentat, pe de alta parte era foarte nelamurit în a accepta sau a respinge realitatea acestui fenomen. El cerea, între altele, mai multa rigoare si mai multe dovezi în situatii cum ar fi presupusele avorturi facute de extraterestri, implantele etc.
          „Ma întreb – spunea el – cum poate avea cineva o convingere ferma despre acest fenomen când este atât de misterios? E greu sa înghiti opiniile celor care cred sincer în el, dar opiniile scepticilor pâna la moarte nu se bazeaza nici ele pe realitate. Trebuie sa fie o cale de mijloc… Este clar ca avem de-a face cu o experienta subiectiva coplesitoare, dar nu pot spune care este realitatea obiectiva din spatele ei. Este ca si cum dovezile ne conduc spre doua directii opuse”.
          Miller n-a utilizat si nu utilizeaza hipnoza în astfel de cazuri, dar a constatat ca în diverse cazuri cele declarate de unii sub hipnoza corespund cu ceea ce altii îsi reamintesc spontan. De pilda, si unii si altii vorbesc uneori despre faptul ca au fost ridicati din pat, facuti sa pluteasca, trecând apoi prin geamul închis. Multi martori povestesc despre simboluri misterioase pe care le-ar fi vazut „la bordul navei”. Aceste simboluri nu sunt date de regula publicitatii, fiind cunoscute doar investigatorilor, deci nu pot „contamina” alte persoane. Or, s-a constatat ca diverse victime au povestit unor investigatori diferiti ca au vazut, din nou si din nou, aceleasi simboluri…
          Apoi – spunea Miller – americanii sunt înnebuniti sa-si schimbe în permanenta bucataria si baia. Pare o preocupare nationala. Totusi nici un singur martor nu a povestit ca ar fi vazut la bordul navei vreo bucatarie sau o baie. Majoritatea martorilor sunt supusi unor examinari medicale, mereu aceleasi, dar acestea nu seamana deloc cu examinarile efectuate într-un cabinet pamântean. Sunt alte tehnici, alte proceduri, alte organe examinate cu prioritate – avem de-a face cu o alta medicina.
          Primul pacient al lui Miller a fost o persoana extrem de rezonabila, care i-a povestit o istorie stranie despre întâlniri cu fiinte nepamântene începând din copilarie si continuând si acum. Pacientul în mod cert nu era bolnav mintal (cel putin atât cât Miller putea sa-si dea seama, din toata experienta sa de medic). Nu dorea altceva decât sa-si împartaseasca aceste întâmplari cuiva care putea sa-l înteleaga. Nu pentru bani, nici pentru faima sau ceva în genul acesta. Ulterior persoana a facut parte dintr-un lot experimental pentru un studiu al unui alt medic, lot în care s-au administrat numeroase teste de personalitate si sanatate mintala, omul fiind gasit perfect normal.
          „Cred – spunea Miller – ca sâmburele misterului sta în istoriile incredibile povestite de martori credibili, ca si în faptul ca aceste istorii incredibile sunt remarcabil de asemanatoare de la un martor la altul”. De asemenea, respectivii nu au nimic de câstigat din aceste istorii; ei doresc doar o solutie… Ei se lupta cu propriile amintiri, mult timp nevenindu-le sa creada în întâmplarile prin care ei însisi au trecut. Un pacient se ruga de doctorul Miller: „Ne simtim vulnerabili… victime… Învatati-ne sa ne recâstigam încrederea, controlul. Dati-ne ceva sa fim convinsi ca de fapt nu suntem victimele cuiva extern ci doar ale propriilor noastre spaime”…