Rapiti de OZN-uri

          Omuletilor le place curentul electric
          
          Printre cazurile „atipice” prezentate de Preston Dennett în cartea sa „Extraterrestrial Visitations: True Accounts of Contacts” (2002), se numara si o rapire cu doi martori si cu descrierea unui eveniment unicat.
          
          Jack Stephens avea 12 ani în 1972.

          Omuletilor le place curentul electric
          
          Printre cazurile „atipice” prezentate de Preston Dennett în cartea sa „Extraterrestrial Visitations: True Accounts of Contacts” (2002), se numara si o rapire cu doi martori si cu descrierea unui eveniment unicat.
          
          Jack Stephens avea 12 ani în 1972. Într-o zi, pe când se deplasa cu automobilul, împreuna cu mama si cu fratele sau, au fost învaluiti de undeva de sus de o lumina extraordinar de puternica. Motorul s-a oprit, farurile si luminile de bord s-au stins si toti trei au simtit ca plutesc. Apoi lumina cereasca s-a stins, motorul a pornit, doar ca – privindu-si ceasurile – au constatat ca trecusera sase ore, în care nu stiau ce s-a întâmplat.
          Abia peste mai multi ani, odata, când Jack a muscat pe maseaua de minte care dadea sa erupa într-o pozitie anormala, durerea i-a readus în mod inexplicabil în minte întâmplarea din acea noapte, cu toate detaliile sale. Raza de lumina venita de sus îl scosese din masina si l-a înaltat, transportându-l pâna la un OZN de marimea unei cladiri mai mici. Aici – conform scenariului tipic – a fost întins pe o masa si examinat. Îsi amintea ca a primit câteva palme peste picioare si i-a fost cercetata cavitatea bucala, cu un instrument. Jack nu a fost capabil sa-si reaminteasca detalii ale înfatisarii vizitatorilor, doar ca erau mici de statura si înfricosatori.
          
          Martor la un furt de curent electric
          
          Ceea ce a urmat face cazul Jack Stephens unic în literatura ozenistica. Jack a fost trecut într-o alta încapere, unde a fost plasat într-un dispozitiv straniu. Dintr-o data a vazut tot ce se petrece jur-împrejur în exteriorul OZN-ului, chiar si ferma familiei, nu departe de care trecea o linie de înalta tensiune. Aparent, el se gasea acum la baza discului, într-o capsula stravezie, de forma unui diamant. Capsula era legata de restul navei printr-o coarda, ca si cele utilizate pentru sarituri în gol.
          Pe laturile capsulei au prins sa se roteasca tot mai repede patru luminite, emitând fiecare câte un fascicul de raze. Acestea s-au împreunat apoi într-un fascicul mai puternic, focalizat asupra unui stâlp al retelei de înalta tensiune. Când au ajuns la 20-30 de metri deasupra stâlpului, dintr-o data s-au declansat o multime de fulgere si Jack nu numai ca a înteles ca OZN-ul „sugea” curent electric din instalatie, dar avea chiar senzatia ca acest curent trece prin el. În gura simtea un gust „de parca ar fi mestecat o foita de aluminiu”. Se facuse foarte frig. Un alt lucru interesant pe care l-a remarcat a fost o ceata aparuta în jur, mascând parca operatia.
          
          Explicatia marilor pene de curent
          
          Investigatorii OZN au suspectat de multa vreme ca OZN-urile fura electricitate, mai ales din conductorii de mare putere, ceea ce, dupa unele opinii, a cauzat si întreruperile generalizate ale curentului electric, acele „black-out”-uri, între care cel din 9 noiembrie 1965, afectând treizeci de milioane de persoane din nord-vestul Statelor Unite, inclusiv o mare parte din New York, cel din 2 decembrie 1965 din sudul SUA, sau recentul caz din 14-15 august 2003, care a lasat în întuneric milioane de oameni de pe coasta de est a Statelor Unite.
          Preston Dennett este convins ca astfel de cazuri dovedesc ca planurile extraterestrilor fata de pamânteni sunt mult mai complexe decât examinarea fizica ori programele de hibridare.