Pe 16 februarie 2025, Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al apararii, pentru informatii, din SUA, a dat publicitatii un articol intitulat „Închiderea lacunelor de informatii UAP pentru a promova securitatea nationala: câteva sugestii pentru Congres si noua administratie”.
Autorul recunoaste ca, în ultimii ani, Guvernul SUA a facut progrese semnificative în abordarea enigmei fenomenelor anomale neidentificate (UAP). Înfiintarea de catre Congresul SUA a Biroului de Rezolvare a Anomaliilor pentru Toate Domeniile (AARO) si cererea ca el sa dea rapoarte anuale neclasificate pe acest subiect au fost pasi cruciali catre transparenta si responsabilitate.
Cu toate acestea, exista înca unele canale majore de informatii, privind supravegherea aerului si spatiului, care ocolesc AARO si Congresul, împiedicând aceste organizatii sa înteleaga pe deplin ce se întâmpla si cum sa raspunda cel mai bine.
De când Congresul a înfiintat AARO în 2022, peste 1.200 de rapoarte oficiale UAP noi au fost transmise la AARO. Este însa dificil de înteles absenta aproape totala a raportarii UAP din partea sistemelor masive de supraveghere radar si spatiala operate de armata si comunitatea de informatii din SUA. Exemplele includ, printre altele, zidul spatial, radarele Solid State Phased Array Radar System (SSPARS) de la NORAD, sistemul global de supraveghere electro-optica a spatiului adânc (GEODSS), sistemul spatial de monitorizare în infrarosu (SBIRS), sistemul global de monitorizare a infrasunetelor si sistemul integrat submarin de supraveghere al marinei (IUSS). Absenta totala a raportarii de la aceste sisteme nationale, în timp ce radarele tactice si alti senzori detecteaza si raporteaza în mod obisnuit UAP, ridica întrebari serioase cu privire la suportul pentru AARO si conformitatea cu cerintele de raportare UAP ale Congresului.
Se recupereaza datele înregistrate de senzori?
Fortele Aeriene detecteaza, cu o oarecare frecventa, UAP si lanseaza avioane de lupta pentru a le intercepta. Din pacate, nici AARO, nici Congresul nu sunt notificati cu privire la aceste incidente de interceptare aeriana, în ciuda importantei lor potentiale mari. AARO a aflat despre unele dintre aceste incidente, dar cu mult timp dupa fapte, ceea ce face dificila localizarea pilotilor si imposibila recuperarea datelor înregistrate de senzori.
De exemplu, pe 25 octombrie 2018, doua avioane F-15 cu sediul în Portland, Oregon, au fost implicate în încercarea de a intercepta un obiect rapid, neidentificat, care zbura înalt si a patruns în spatiul aerian al SUA dinspre Pacific. Fortele Aeriene nu au trimis un raport despre acest incident. Un alt caz, cu un obiect si mai anormal a aparut în noiembrie 2023, când cineva din Fortele Aeriene a facut o „dezvaluire protejata” fostului congresmen Matt Gaetz.
Acest caz intrigant a implicat o interceptare de catre un avion de vânatoare al Fortelor Aeriene a unuia dintre cele 4 obiecte detectate plutind într-o formatiune în forma de diamant în largul coastei Floridei, lânga baza Air Force Eglin. UAP ar fi interferat cu sistemele de senzori de la bordul avionului, un fenomen observat si în numeroase alte ocazii. Obiectul avea o configuratie bizara, voluminoasa, amintindu-i pilotului de un modul de aterizare lunar. Ambele cazuri au iesit la iveala întâmplator.
Mellon scrie ca a fost socat sa afle ca, în primul raport neclasificat privind incidentele UAP prezentat Congresului în iunie 2021, Fortele Aeriene nu au reusit sa furnizeze nici macar un singur exemplu de întâlnire cu UAP din 2004 pâna în 2019. El a aflat ca Fortele Aeriene nu împartasesc tentativele lor de interceptare UAP cu AARO sau cu Congresul, nici macar când este implicat un obiect anormal. Prin urmare, Congresul nu poate evalua capacitatile de detectare si interceptare ale NORAD sau sa evalueze caracterul adecvat al apararii aeriene americane. Sunt astfel de incidente rare sau banale? Exista un model care indica o sursa comuna a acestor intruziuni? Sunt si capacitati aerospatiale care le de-pasesc pe cele ale armatei SUA?
Mellon sugera Congresului sa solicite un raport de la NORAD sau NORTHCOM cu privire la încercarile de interceptare din 2004 încoace pentru a se alinia cu alte date UAP deja solicitate si furnizate Congresului. În plus, Congresul ar trebui sa solicite NORAD sa informeze prompt AARO cu privire la toate încercarile de interceptare care urmeaza.
Raportul anual consolidat al AARO pentru anul fiscal 2024 privind fenomenele anomale neidentificate a identificat 49 de cazuri de UAP care pareau sa opereze în spatiu. Toate aceste rapoarte au venit de la piloti sau observatori de la sol care privesc în sus spre cerul noptii. Niciunul dintre sistemele de supraveghere spatiala, fara egal, ale Americii nu a capturat si raportat ceea ce au observat acesti piloti.
De exemplu, Ground-Based Electro-Optical Deep Space Surveillance System (GEODSS) nu a notificat AARO cu privire la vreuna dintre luminile raportate de pilotii companiilor aeriene comerciale aflate deasupra Pacificului, desi neoficial autorul a aflat ca sistemul a detectat în trecut lumini neidentificate. În plus, AARO afirma în ultimul sau raport ca „nu a primit niciun raport UAP colectat prin platformele nationale GEOINT, SIGINT sau MASINT”.
Aceasta contrasteaza puternic cu sutele de UAP raportate anual de personalul militar de pe navele si aeronavele marinei militare. Nu au existat rapoarte UAP nici de la sistemul global de monitorizare a submarinelor, în ciuda multiplelor cazuri istorice de UAP observate intrând sau plecând din ocean si a rapoartelor ocazionale de la personalul de la bordul submarinelor US Navy.
Citând si alte cazuri, Mellon scrie ca se pare ca exista un blocaj major al Fortelor Aeriene în a raporta UAP. NORAD admite ca urmareste mii de „tinte necorelate” în fiecare an; trebuie sa acceptam ca niciunul nu este un potential UAP?
De ce radarele de la bordul navelor militare care opereaza în largul coastelor de est si de vest detecteaza si raporteaza din când în când UAP-uri, în timp ce radarele mult mai extinse si mai puternice ale NORAD, care acopera aceleasi zone, nu reusesc sa raporteze niciun UAP catre AARO sau Congres?
Dupa ce examineaza posibile cauze, Mellon spune ca spera ca aceasta situatie nu va fi considerata acceptabila pentru noua Administratie, pentru Congres sau AARO. El încuraja noul Departament al Eficientei Guvernului (DOGE) sa analizeze cu atentie performanta si valoarea acestor sisteme scumpe, dupa care sugera si Congresului care ar fi masurile concrete în acest sens.
Congres înselator
Un alt domeniu este cel al detectarii semnalelor emise de UAP. O raportare AARO indica faptul ca au fost detectate semnale emise de UAP în intervalele de frecventa 1-3 GHz si 8-12 GHz. Faptul este fascinant si justifica o evaluare pentru Congres pregatita de Agentia Nationala de Securitate (NSA). Au fost oare ele emisii radar, semnale de comunicare sau altceva? Au fost semnalele criptate? El recomanda ca NSA sa evalueze aceste semnale cât mai curând posibil.
Un alt subiect evocat în articol este ca în 2023, Congresul a ordonat AARO sa investigheze afirmatiile conform carora guvernul SUA a recuperat tehnologie avansata non-umana. De asemenea, a cerut o „Istorie a Guvernului SUA si a UAP”.
Din pacate, niciunul dintre eforturi nu a produs rezultate satisfacatoare. Documentul furnizat de AARO Congresului a fost înselator si plin de erori si omisiuni. Mellon solicita Congresului sa ceara un document care sa rezolve cu autoritate afirmatiile privind tehnologia extraterestra recuperata, indicând pasii necesari în acest scop. Niciuna dintre aceste recomandari nu necesita o alocare sau o finantare suplimentara, în schimb ar oferi Congresului o întelegere mult mai buna a eficacitatii apararii antiaeriene a SUA, contribuind în acelasi timp ca informatiile UAP sa fie partajate cu AARO în timp util, asa cum prevede legea.
În acelasi timp, o noua Administratie aduce cu ea o oportunitate pentru schimbari semnificative din cadrul Executivului. Noua echipa a presedintelui ar putea implementa majoritatea recomandarilor identificate mai sus fara a astepta Congresul.
A face acest lucru – spune Mellon în încheiere – ar fi un pas puternic catre abordarea uneia dintre cele mai importante probleme din toate timpurile, care implica musamalizari guvernamentale si conspiratie.
În acelasi timp, ar arunca o lumina atât de necesara asupra capacitatilor de aparare aeriana ale SUA într-o era a po-tentialelor amenintari, care cresc exploziv, cu noile tehnologii, de la drone la vehicule hipersonice si la UAP.
DAN D. FARCAS
Comentarii