Dirijabilul e poate cel mai bizar aparat de zbor si – chiar daca destinul sau parea mai mult decat promitator – cu o existenta meteorica, pana acum. Pentru ca povestea sa a inceput cum nu se poate mai prost, iar vinovatul si victima a fost gigantul Hindenburg, construit de germani in anii 1930. El avea 245 metri lungime, 40 metri diametrul, viteza de 130 km/ora si interiorul demn de un „Titanic”: restaurant, pian cu coada, vesela fina, argintarie. Din nefericire, si sfarsitul i-a fost comparabil cu cel al „Titanicului”…
Un mastodont pentru linistea armatei
Pe 6 mai 1936, la sosirea la New York, hidrogenul cu care era umflat Hindenburg a explodat. Bilantul: 36 de morti. S-a speculat ca ar fi fost un sabotaj, insa esenta a ramas in declararea dirijabilelor drept veritabile bombe zburatoare. Astfel au fost trecute la index (transportul aerian progresa vertiginos), chiar daca unele firme au mai construit cateva aparate pana prin anii 1960, pentru uz militar.
De altfel, reintoarcerea atentiei catre ele, in ultimii cinci ani, vine din acelasi domeniu; mai exact, din partea armatei SUA. Aceasta a lansat programul Wabrus („morsa”), cu un obiectiv aproape faraonic: realizarea unui dirijabil pentru transportarea a cel putin 500 tone de trupe si materiale chiar in locurile unde se desfasoara un razboi. Acesta, in mai putin de 7 zile si la o distanta maxima de 20000 de kilometri. Astfel, americanii ar putea interveni oriunde, in lume. Aparatul trebuie sa coboare la fel de bine pe orice teren si pe mare. Un prototip al dirijabilului XXI are totusi capacitatea de a transporta 30 de tone.
Mai grele decat aerul
Armata americana poseda deja aparate gigantice de transport aerian, Galaxy putand transporta 130 de tone pe 4000 de kilometri, fara escala. Este vorba insa despre un avion. De ce s-a ales varianta dirijabilului? Pentru ca, daca nu are parti metalice, nu poate fi reperat de radarele inamice si nu are nevoie de pista de aterizare. Singura problema e ca dirijabilele clasice trebuie lestate pe masura ce sunt descarcate. Altfel, fiind mai usoare decat aerul, s-ar ridica singure de la sol, iar mentinerea pe loc necesita ancore extrem de solide.
De aceea, americanii doresc un aparat mai greu decat aerul, ceea ce pune problema decolarii. Mastodontul Aeroscraft, imaginat de Worldwide Aeros, ar fi propulsat printr-un sistem de jeturi de aer verticale. Dirijabilul e lung cat doua terenuri de fotbal, poate imbarca 250 de persoane, are magazine, cabine individuale, cazinouri, ringuri de dans… Este, desigur, proiectul unui hotel zburator. Brazilienii, rusii, germanii doresc si ei sa dezvolte industria dirijabilelor, dar si Marea Britanie sau Franta.
Dirijabile multifunctionale
In prezent, trei dirijabile Zeppelin cu 20 de locuri sunt utilizate pentru diverse actiuni: in Japonia (agrement, la 350 de euro pe ora, de persoana), in Africa de Sud (depistarea surselor de diamante, cu o aparatura sofisticata) si in Germania (agrement, dar si supravegherea circulatiei rutiere). Noile aparate vor fi intesate de electronica si informatica, la fel ca avioanele moderne. Un proiect civil spectaculos se refera la dirijabilele folosite in cercetari stiintifice.
Dotate cu o pluta gonflabila, unele se vor putea aseza pe „crestetul” padurii tropicale, zona greu de explorat altfel. Altele pot urmari bancurile de pesti sau mamiferele marine, pot cerceta subsolul, pot detecta apele subterane sau zacamintele miniere, pot masura grosimea straturilor de gheturi de la Poli etc. Utilitatea acestor uriasi ai aerului pare nelimitata. Important este ca impulsul dat de proiectele deja existente sa nu fie stins din fasa. Oricum, chiar daca „Hindenburg” nu va fi uitat, noile tehnologii vor sti sa depaseasca, fara indoiala, toate problemele ivite.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii