Ce se petrece in creierul nostru atunci cand suntem invadati de un potop de informatii in fiecare clipa? Cum reactioneaza creierul pentru a iesi din criza si ce putem face noi ca sa-l menajam?
Paradoxul progresului
In ciuda impresiei generalizate, progresul tehnologic a atras mereu si critici nu doar aplauze. Cand au aparut motoarele cu aburi, specialistii anuntau sfarsitul lumii. La fel, cand au fost construite primele locomotive. La fel, cu primele avioane, apoi la fel cu calculatoarele, internetul, telefoanele mobile. Toate aceste tehnologii erau menite sa ne faca viata mai usoara, si ne-au facut-o, desi ele au adus mereu si o sumedenie de complicatii, unele de-a dreptul majore. Acesta ar fi paradoxul progresului.
Gloria Mark, cercetator in psihologie a Universitatii California, Irwing, a cercetat stresul informatic la angajatii mai multor companii: „O agentie americana a facut un experiment pentru a determina care sunt efectele email-urilor asupra personalului. Unui angajat i s-a blocat email-ul timp de 5 zile. Rezultatul? S-a constatat o crestere a contactelor directe intre angajati. Iar email-ul este primul responsabil de stresul la birou. Am descoperit ca, cu cat creste timpul dedicat schimburilor de email-uri, productivitatea scade, indiferent de domeniul de munca digitala”.
Observatiile Gloriei Mark sunt valabile si la alte categorii care utilizeaza informatia digitala: „Aceleasi efecte si in cazul Generatiei 2000, cea care s-a nascut in era digitala si s-a dezvoltat utilizand tehnologia digitala. Capacitatea lor de a ramane concentrati asupra ecranului unui telefon este de 45 de secunde, in comparatie cu anul 2005, cand aceasta era de 3,5 minute in cazul angajatilor din domeniul digital si care, oricum, ajunsese la 1,15 minute in 2015.
Si multitasking-ul (actiuni multiple), care a devenit tot mai obisnuit in epoca noastra digitala, creeaza stres si burn-out.
Ce sanse avem sa facem fata acestui flux de informatii care creste fara incetare? Si cum face fata creierul nostru acestei torturi digitale a picaturii chinezesti?
Una sau mai multe actiuni?
Stephane Buffat, cercetator militar care studiaza stresul provocat pilotilor de factori digitali. Ideea este sa se descopere daca se inregistreaza erori sau nu in pilotaj atunci cand apar fluxuri de informatii rapide. Concluzia: modul multitasking reduce performantele chiar si la un pilot experimentat.
Si atunci, ce se petrece in creierul nostru cand indeplinim mai multe actiuni in acelasi timp? Si care este impactul multitasking asupra atentiei noastre? Vorbim, deci, despre atentie. Intrebarea este aceasta: putem face doua activitati in acelasi timp? Si cu ce pret?
Rezultatele cercetarilor arata ca, atunci cand facem doua activitati concomitente, atentia noastra scade. Asta se intampla in cazul in care, de pilda, vorbim la telefon si citim sau scriem un email in acelasi timp. Folosim reteaua de neuroni ai limbajului si cele doua actiuni supraincarca reteaua. Daca se mai adauga si conversatiile colegilor, sunetele muzicale, situatia devine si mai critica. Toate acestea perturba atentia. Noroc ca creierul poate sa reduca, sa inhibe volumul semnalelor neimportante pentru a ne putea concentra pe o singura activitate. Asadar, inhibarea este indispensabila. Or doua sau mai multe actiuni perturba aceasta inhibare.
Ce putem face? Trebuie sa invatam sa rezistam solicitarilor multitasking-ului si asta de la varste fragede, prin cresterea nivelului de atentie. Asta se face prin actiunea inversa, adica actiuni derulate una dupa alta, cate un obiectiv dupa altul.
Atentia se educa si se antreneaza ca un muschi. Asta in ciuda faptului ca instrumentele digitale ne invadeaza viata si solicita la maximum atentia noastra. Antrenarea atentiei poate face fata invaziei digitale. Dar cat poate creierul rezista in actiunea de respingere a fluxului de informatii digitale externe?
Pentru Francis Eustache de la Inserm, Caen, Franta lucrurile par simple: „Este important sa acordam creierului nostru posibilitatea de a se deconecta. Solicitarile dispozitivelor digitale permanente impiedica creierul
de a face pauze atunci cand are nevoie. Exista totusi o retea de neuroni pentru care aceste pauze sunt indispensabile. E vorba de reteaua numita par default, o retea care se activeaza atunci cand creierul este in repaus, cand creierul nu trebuie sa faca fata unor actiuni stringente. Cand aparent nu suntem prea activi, creierul nostru actioneaza, dar intr-un mod diferit. Reteaua par default face toata treaba atunci cand nu suntem concentrati pe o actiune precisa, cum ar fi sa calculam sau sa citim un mail. Aceasta retea ocupa mai multe regiuni ale creierului”.
In lucrarile lui Francis Eustache, reteaua par default joaca un rol fundamental atat pentru memorie, cat si pentru integrarea in societate. Pentru asta este important sa facem pauze in activitatea noastra digitala, sustine cercetatorul.
Invazia dispozitivelor digitale este o dependenta careia noi nu ii putem face fata, chiar daca creierul vrea sa faca o pauza din cand in cand. Si atunci, de unde vine dorinta de a ne conecta la internet? De a dori sa accesam informatiile cu orice pret?
Mecanismele sunt exact ca in cazul dependentei de alcool sau de droguri?
Memoria trebuie menajata
Explicatia cercetatorului Francis Eustache ar fi aceasta: „Avem in creier neuroni numiti circuite ale recompensei a caror menire este de a memoriza ceea ce ne face placere. De fiecare data cand ne face placere cand bem, cand si ce mancam, ei memoreaza. Circuitele reactioneaza si la alte lucruri fara a ajunge la dependenta, de pilda, reactioneaza la ceea ce e nou, cum ar fi informatia. Si cum telefonul ofera informatii noi in fiecare clipa, atunci sunt stimulate circuitele recompensei. Aceste aparate sunt suficient de puternice pentru a stimula circuitele recompensei. Ca si drogurile, dispozitivele digitale activeaza circuitele recompensei, dar cu exceptia unor afectiuni, nu putem vorbi despre dependenta in sensul medical al termenului putem vorbi, mai degraba, de un comportament excesiv.”
Alti cercetatori incearca experimentarea unor programe care sa rezolve problema supraincarcarii memoriei. Cand creierul nostru este incarcat, am putea primi, de exemplu, doar rezumatul succint al unui mail, iar atunci cand creierul este mai putin ocupat, sa primim mailul integral. In acest fel ne-am putea menaja creierul in perioadele „de varf”. Pe de alta parte, asta inseamna o invazie digitala suplimentara in intimitatea creierului nostru, spun alti cercetatori. Ar trebui, dimpotriva, ca tehnologia digitala se se adapteze la modul nostru nativ de gandire, spune Gloria Mark.
In concluzie: Ar trebui sa limitam invazia nefasta a informatiilor digitale, sa nu lasam atentia sa fie afectata de tehnologie si sa inventam dreptul de deconectare.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii