Antologia „Pentru Gellu Naum/For Gellu Naum”

          La „Laptaria lui Enache”, loc bine cunoscut al tinerei boeme bucurestene, a fost lansata recent antologia „Pentru Gellu Naum/For Gellu Naum”, o carte care reuneste în paginile ei 37 de texte apartinând unor scriitori prieteni ai lui Gellu Naum, unul din reprezentantii de marca ai suprarealismului românesc. Antologia a aparut la un an de la trecerea în nefiinta a poetului si se vrea un gest de prietenie si iubire.

          La „Laptaria lui Enache”, loc bine cunoscut al tinerei boeme bucurestene, a fost lansata recent antologia „Pentru Gellu Naum/For Gellu Naum”, o carte care reuneste în paginile ei 37 de texte apartinând unor scriitori prieteni ai lui Gellu Naum, unul din reprezentantii de marca ai suprarealismului românesc. Antologia a aparut la un an de la trecerea în nefiinta a poetului si se vrea un gest de prietenie si iubire. Textele din carte sunt de fapt creatii literare semnate de autori ca Mircea Dinescu, Stefan Agopian, Simona Popescu, Nora Iuga, Razvan Exarhu, James Brook, Herta Muller si Ernest Wichner. Desi nu toti cei care au semnat texte se cunosc, tonul este comun, în spiritul celui comemorat.”Gaitele” lui Florin Zamfirescu De un succes enorm se bucura premiera de la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, e vorba de piesa „Gaitele” a lui Al. Kiritescu. Acest succes nu mira daca mentionez faptul ca regizorul spectacolului este cunoscutul actor Florin Zamfirescu, un artist cu 30 de ani de meserie si tot atâtia de pedagogie. Florin Zamfirescu a prezentat spectatorilor un text integral, reusind sa creeze pe textul autorului scene memorabile, socante sau pline de farmec. Publicul aplauda la scena deschisa, uimit fiind în fata potentialului erotic al autorului, atât de bine speculat de regizor. Cu un final de-a dreptul dramatic, Florin Zamfirescu demonstreaza ca stie sa stapâneasca perfect materialul dramatic, chiar daca oarecum vetust, stiind sa puna în evidenta profunzimea si nu doar suprafata textului. Regizorul a reusit chiar sa-si contrarieze spectatorii prezenti la premiera, atunci când, dupa caderea cortinei, el si-a retras actorii la cabine definitiv, nemailasându-i sa salute publicul. Spectacolul va avea a doua reprezentatie sâmbata, 19 octombrie.Phoenix, sarbatoarea de 40 de ani
          Daca ne gândim ca prima melodie a Beatles-ilor a aparut în 1962, dar formatia nu mai exista de trei decenii, iar formatia Phoenix a debutat în acelasi an, continuând sa cânte si astazi, atunci întelegem ca valoarea asteapta, uneori, si numarul anilor. Phoenix este, alaturi de Rolling Stone, grupul rock cel mai longeviv din lume, un motiv în plus pentru a organiza în tara un concert la 40 de ani de existenta. Am ascultat un exceptional concert Phoenix, anul trecut la Opera Româna, în care Nicu Covaci si Ovidiu Lipan-Tandarica s-au aflat în fruntea bucatelor. În concerul de saptamâna trecuta a fost mai mult „circ” ca sa-l citez pe Nicu Covaci. Parca s-au perindat prea multi pe scena, agatându-se de faima mai mult decât meritata a unor melodii ca Strunga, Andrii Popa, Mugur de fluier sau Mica Tiganiada. Am vazut un Moni Bordeianu care ne-a demonstrat cum se pot cânta vechile si frumoasele melodii (Canarul, de pilda) complet fals; apoi, au mai fost câtiva fosti membri, din generatiile mai noi sau mai vechi care, dupa cum s-a vazut, nu prea mai au legatura cu spiritul Phoenix-ilor. Un spirit care, o spun fara patima, este pastrat astazi doar de Nicu Covaci si Tandarica. Doi muzicieni patimasi, care încearca sa reziste prin clasicizarea vechilor lor melodii, talentati pâna în maduva oaselor, traind pentru muzica. E drept, a disparut din muzica lor elementul de revolta, atât de prezent si de prizat în anii 70, dar a ramas în schimb o întelepciune tradusa într-o profunzime a sunetului si a aranjamentelor vechilor melodii. Eu le doresc, desi la vremea respectiva eram fan „Sfinx”, înca 40 de ani de concerte pentru ca e important ca spiritul Phoenix sa nu moara.