Bionica si proteonomica

          Doua stiinte noi în arsenalul inteligentei planetare: bionica înseamna set de tehnologii (electronice, mecanice, aero si hidrodinamice etc.) copiind patentele naturii; iar proteonomica a aparut de 2-3 ani, în chiar momentul când echipele de la The Human Genome si Celera Genomics au terminat de „desenat” harta moleculei de acid dezoxiribonucleic uman – ADN-ul din care suntem facuti – si când biologii si-au dat seama ca dincolo de cele 30.

          Doua stiinte noi în arsenalul inteligentei planetare: bionica înseamna set de tehnologii (electronice, mecanice, aero si hidrodinamice etc.) copiind patentele naturii; iar proteonomica a aparut de 2-3 ani, în chiar momentul când echipele de la The Human Genome si Celera Genomics au terminat de „desenat” harta moleculei de acid dezoxiribonucleic uman – ADN-ul din care suntem facuti – si când biologii si-au dat seama ca dincolo de cele 30.000 de gene care ne conduc exista însa vreo câteva milioane de enzime, minuscule molecule de proteina care pun în aplicare complexe, uluitoare mecanisme genetice; si pentru ca noua stiinta – cea care va „inventaria” si descifra proteinele legate de molecula de ADN – trebuia sa poarte un nume, i s-a spus proteonomica. Din cele doua proaspete stiinte vreau sa va dau doua stiri, pentru ca în marile laboratoare ale lumii bionicienii si specialistii în biologia moleculara – sa le zicem: proteonomicieni – lucreaza de zor.
          Britanicul Kevin Warwick, de pilda, initial robotician si-a implantat în muschiul antebratului un cip electronic, pe care chirurgii l-au legat, printr-un paienjenis de fire microscopice, direct de nervul bratului pacientului: „Un pic de durere, la început – a raportat Warwick – dupa care toate procesele mele mintale au fost accelerate de sute de ori!” A fost astfel momentul istoric când omul si masina (cip-ul legat de un computer) s-au contopit, exact ca în basmele S.F. ale lui Isaac Asimov.
          Proteonomicienii au facut, si ei, un pas urias, într-un domeniu care „creste” pur si simplu. Americanii David Ho si Linqui Zhang (ce nume au americanii de astazi!) de la Centrul de Cercetari „Diamond” în domeniul bolii SIDA raporteaza, recent, în revista „Science” ca, urmarind timp de mai multi ani un grup de proteine numite alpha-defensine, le-au descopeit „vinovate” de prelungirea vietii celor infestati cu virusul HIV, declansator al cumplitei boli SIDA. Mai corect: celulele CD8 ale acestor bolnavi rezistenti sunt cele care fabrica alpha-defensinele, iar stapânirea mecanismelor de functionare ale acestor „uzine” moleculare si descifrarea compozitiei biochimice a moleculelor miraculoase pot insemna sute de mii, milioane de vieti, salvate în viitor.
          „Sa ne grabim sa ne facem, fiecare dintre noi, o operatie care va dura doar câteva secunde, dupa care memoria si viteza în gândire ni se vor mari de sute de ori – ne sfatuieste bionicianul Kevin Warwick.
          Sa gasim mai rapid tehnologii de sintetizare ale alpha-defensin-elor, daca vrem sa combatem SIDA, ne cer, peremptoriu, proteonomnicienii Ho si Zhang. Si dintr-un indemn, si din celalalt, noi, cetatenii Satului Planetar, întelegem însa mai ales ca nebuni superbi alearga grabiti pe strazile planetei, în goana dupa fabulosul tezaur numit cunoastere.