Carrara – suflet în piatra

Vestit pentru celebrele sale cariere de marmura, orasul Carrara, de circa 70000 de locuitori, a fost legat de gloria multor imperii: Augustus, care deschisese carierele pentru o exploatare pe scara larga, în secolul I î.Ch.
Vestit pentru celebrele sale cariere de marmura, orasul Carrara, de circa 70000 de locuitori, a fost legat de gloria multor imperii: Augustus, care deschisese carierele pentru o exploatare pe scara larga, în secolul I î.Ch., se lauda: „Am gasit o Roma construita din caramida si o las acoperita cu marmura”. Marmura îi împodobea constructiile si tot din marmura a fost înaltata mai târziu Columna Traiana si coloanele Pantheonului. Exista în zona o serie de alte exploatari de marmura în jurul unor orase ca Massa, Querceta, Seravezza, Pietrasanta dar Carrara este unica. Marmura de aici poate fi întâlnita în întreaga lume: în catedralele Florentei, în Turnul din Pisa, în pavimentele marii basilici Sfântul Petru, în Muzeul Ermitaj, în World Trade Center, în Centrul Kennedy din Washington. Marii artisti au fost vrajiti de frumusetea ei stralucitoare. Cellini, Donatello, della Robia, Canova, Bernini sunt numai câteva nume, toate eclipsate de inegalabilul Michelangelo cu ale sale „Pieta”, „David” si „Moise”, toate cioplite în marmura de aici.
       
     Mai aproape de zilele noastre Roland Baladi a sculptat în anii’50 un automobil Fiat, cu toate detaliile, achizitionat imediat de firma respectiva ca obiect de arta si reclama în acelasi timp. Carrara este un adevarat loc de pelerinaj pentru artistii sculptori de pretutindeni. Aici se aduna, discuta, unii au chiar propriile ateliere si toti sunt în cautarea marmurei perfecte, ivorii, „statuario”, cum îi spun localnicii. Din cele 50 de varietati, divers colorate, aceasta este cea mai pretuita dar si cea mai scumpa, multi dintre ei neputând sa si-o permita. Totusi, numai 10 la suta din marmura obtinuta este folosita de sculptori, restul ornamentând cladiri, poduri, cimitire. Acestea par însa trecatoare în timp ce sculptura ramâne pentru vesnicie. Exista chiar legenda potrivit careia Michelangelo a însemnat cu celebrul sau „M” muntele unde poate fi gasita aceasta pretioasa comoara. Nici muntele nici semnatura nu au fost însa descoperite iar scoaterea la lumina a „pietrei cu suflet” este un lucru greu.  Un belgian a inventat în 1854 un sistem de cabluri-fierastrau care taie muntele cu usurinta. Utilajele s-au perfectionat în timp. Cea mai valoroasa marmura se gaseste însa în adânc si este extrasa prin adevarate tuneluri. Oamenii poarta casti metalice si masti protectoare dar accidentele pot surveni oricând. Cablurile se rup, tunelurile se surpa si din satele din jur se înalta bocetul înfricosator al femeilor. Este aici un strop din legenda Mesterului Manole. Creatia unica este sacrificiul uman.