De la mari erori la… descoperiri geniale

  
     Despre savanti se spune mai mereu ca sunt distrati. Nici marii specialisti în tehnica nu sunt, de cele mai multe ori, mai prejos.
  
     Despre savanti se spune mai mereu ca sunt distrati. Nici marii specialisti în tehnica nu sunt, de cele mai multe ori, mai prejos. Unele din greselile pe care acestia le-au facut s-au dovedit însa geniale, schimbând pur si simplu mersul istoriei civilizatiei noastre. Desi geniul ramâne tot al celor care au stiut sa transforme o simpla greseala într-un succes care le-a adus celebritatea…Sapunul care pluteste!  
     Acum o suta de ani, pentru a se spala, oamenii mai foloseau înca tot felul de cazi imense sau se afundau pur si simplu în apa râurilor. A scapa un sapun din mâna în aceste conditii era neplacut – unde sa-l mai cauti si cât timp? Solutia s-a ivit din întâmplare si… din greseala, în 1879, la Cincinnati, capitala statului Ohio, unde îsi avea sediul firma Procter&Gamble. Un tehnician îsi ia pauza de prânz, dar uita în functiune o instalatie care amesteca temeinic componentele din care se facea sapunul. La întoarcere îsi da seama ca amestecul avea prea mult aer dar are inspiratia sa-l toarne totusi în forme si sa puna sapunurile în vânzare. A doua zi – stupoare! Numarul comenzilor explodeaza. Noul sapun… plutea pe apa si nu mai era nevoie sa-l cauti cu ochii închisi. Era de fapt prima modificare a retetei bazata pe grasime de capra, apa si cenusi bogate în carbonat de potasiu pe care o pusesera la punct… fenicienii cam prin anul 600 î.e.n.!Diamantele sunt pentru totdeauna   De data aceasta nu este vorba de celebrul roman al lui James Bond, ci tot de o alta greseala, apartinând a tehnicianului metalurg Pravin Mistry. El înfiintase la Dearborn, Michigan, o firma care facea acoperiri cu titan pentru diverse obiecte, folosind azot si o tehnica laser. Într-o zi însa, monteaza din greseala nu un tub de azot, ci unul de anhidrida carbonica. Si pe banda apar obiectele acoperite cu un strat extrem de dur de… diamant! Care, în fond, nu este decât o forma particulara a carbonului.
     S-au patat pantofii!  Si i-au îmbogatit pe cei care au stiut sa vada dincolo de o banala eroare o descoperire geniala. În 1953, un chimist de la firma americana 3M, care a inventat banda adeziva, scapa, din nebagare de seama, câteva picaturi din lichidul la care lucra pe pantofi. Încearca sa le scoata cu apa, sapun, un dizolvant – nimic. Atunci îi vine ideea fireasca: daca apa nu le scoate, înseamna ca daca impregneaza întregul pantof cu lichidul respectiv, nici nu o sa patrunda apa prin el! Se nascuse Scotchguard, utilizat astazi pentru protectia tesuturilor si a pielii contra petelor nedorite…Un cauciuc uitat în cuptor   Chales Goodyear era cunoscut pentru tot felul de greseli pe care le facea. Sotia sa îl implora sa se apuce de ceva mai "productiv" decât de cauciucul cu care îsi tot facea de lucru. Si care devenea când sfarâmicios la frig, când aproape curgea la caldura prea mare. Tot ce-i ramânea era sa lucreze în secret. Doar ca într-o zi Dna Goodyear se întoarce mai devreme acasa, asa ca Charles se grabeste sa închida cuptorul …uitând înauntru o bucata de cauciuc. Când a scos de acolo amestecul, a constatat ca era mai rezistent si mai flexibil. Descoperise… vulcanizarea! Anul era 1839…Radar? Nu, cuptor cu microunde   Percy Spencer era inginer la Raytheon Company si lucra cu tuburi magnetron, capabile sa genereze unde de frecventa foarte înalta (pâna la 60000 de megaherti), un tub folosit în instalatii radar. Percy stia ca tubul produce si caldura, dar nu credea ca aceasta poate fi atât de mare încât sa-i topeasca un pachet de ciocolata pe care o avea în acelasi buzunar. Dupa primul moment, de suparare din cauza pantalonilor distrusi, îi vine ideea sa apropie tubul de un ou si de o farfurie cu boabe de porumb. Rezultatul – o explozie de floricele si… un ou rascopt. Primele cuptoare cu microunde au fost construite repede dupa aceasta descoperire, dar a fost nevoie sa treaca ani buni pâna când ele sa devina obiectele obisnuite pe care le stim astazi.Sandviciul… de sticla  1903: Edouard Benedictus, un chimist francez, loveste o masa de laborator si de pe ea cade o placa de sticla. Care se sparge, dar îsi pastreaza forma. Intrigat, Benedictus o examineaza si constata ca era acoperita – din greseala, evident – cu o pelicula subtire, asemanatoare plasticului, formata prin evaporarea unei solutii care contine nitroceluloza, alcool si eter. Cum ideea de a realiza o sticla care sa se sparga, dar fara sa raneasca, îl framânta de când vazuse o fetita ranita de un geam care îi cazuse peste mâna, s-a gândit sa faca un… sandvici
     de sticla, din doua bucati "lipite" între ele cu adezivul descoperit. Din 1920, inventia a fost preluata pe scara larga la automobile. Rezultatul s-a numit parbriz din sticla duplex!Airbag!  John Hetrick, un respectabil locuitor al statului Pennsylvania, se întorcea acasa într-o zi, cu masina, cu sotia si cu fetita lor. Când a vazut stânca ce se rostogolise pe sosea, era prea târziu sa o mai ocoleasca, asa ca a ales solutia de a… intra în sant. Unde masina s-a afundat în noroi. Au coborât, sotia si fata au fost duse acasa, iar el a ramas sa astepte masina de depanare. Când a constatat stupefiat ca masina lui nu patise practic nimic, s-a gândit imediat ca probabil "baia" de namol actionase ca o perna. Asa i-a venit ideea unui "dispozitiv de siguranta" gata sa protejeze masina si pe ocupantii ei în caz de accident. Asa a aparut înca din 1952 primul airbag – perna care se umfla automat si îi protejeaza pe pasageri. De-abia în 1973, însa, primele modele de automobile încep sa monteze dispozitivul lui Hetrick…Inspirata greseala a lui Fleming   Unul dintre exemplele clasice de greseala geniala este cel al marelui microbiolog Alexander Fleming, care lucra la spitalul St. Mary din Londra. Distrat cum era, într-o zi pleaca acasa uitând fereastra deschisa la laborator. Pe masa lasase o cultura de stafilococi, pe care a doua zi o gaseste contaminata de o ciuperca – "Penicilinium notatum". El observa o substanta verzuie deasupra vasului continând cultura respectiva, o examineaza la microscop si constata ca… toate bacteriile fusesera ucise. Ideea celebrului antibiotic se nascuse. Mai ramâne sa-l poata fabrica în stare pura si în cantitati suficiente. Ceea ce a facut cu ajutorul a doi medici tineri, Howard Florey si Ernest Chain. În 1941 face primele teste pe oameni; imediat începe productia pe scara industriala, gratie interventiei lui Churchill (pe care Fleming îl salvase de la înec). Fara ca de data aceasta cineva sa mai greseasca, Fleming si cei doi tineri medici primesc, în 1945, Premiul Nobel pentru descoperirea lor.