Cartea alba

          Ne oprim în aceasta saptamâna asupra a doua recente aparitii editoriale la Editura Univers, ambele în colectia Romanului secolului XXI.
          
          Ultima Comanda
          
          Graham Swift este un scriitor englez care daca ar fi trait în România ar fi fost cu siguranta un „optzecist”.

          Ne oprim în aceasta saptamâna asupra a doua recente aparitii editoriale la Editura Univers, ambele în colectia Romanului secolului XXI.
          
          Ultima Comanda
          
          Graham Swift este un scriitor englez care daca ar fi trait în România ar fi fost cu siguranta un „optzecist”. Nascut în 1949 la Londra, Swift a debutat în 1980 cu Proprietarul magazinului de dulciuri, a continuat cu Shuttlecock (1981), Pamântul apelor (1983), Departe de lumea aceasta (1988) si De-a pururi (1992). Romanul Ultima Comanda este o aparitie recenta, 1996, dar în acelasi timp, o creatie care, scrie Observer, egaleaza capodopera Pamântul apelor care a facut din Green „unul din marii cronicari ai peisajului si ai memoriei”. Romanul, distins aproape imediat cu premiul Booker Prize, suprapune realitatile alternative ale cotidianului cu singura realitate obiectiva, aceea a mortii. Miezul romanului ocupa o singura zi, în care patru prieteni duc la îndeplinire ultima dorinta a camaradului lor, un macelar londonez: aceea de a fi incinerat dupa moarte, iar cenusa sa-i fie împrastiata în mare de pe cheiul de la Margate, statiune maritima unde cel disparut obisnuia sa mearga vara împreuna cu sotia si fiica sa. Pe parcursul zilei, ultima comanda este dusa la îndeplinire. În rest, o calatorie spre destinatie si un flux al memoriei care aduce în prim plan mai multe paliere ale prezentului. În romanele sale, Graham Swift este fascinat de istorie, de fapt de o „metafictiune istoriografica”, de aia e considerat un postmodernist nostalgic, pe de o parte ca sursa de povesti, pe care personajele se pot baza pentru a-si explica un trecut haotic si un prezent delirant si, pe de alta parte, ca sursa de imagini si motive pe care cititorii le recunosc. Sau cum scrie Daily Mail „romanul lui Swift ne aminteste ca dragostea, munca, prietenia si râsul sunt darurile de pret care ne aduc mângâiere în aceasta vale a disperarii”.
          
          Varianta Lüneburg
          
          Paolo Maurensig s-a nascut în 1943 la Gorizia, în Italia. Nimic din existenta lui nu prevedea aparitia unui scriitor. Initial Maurensig s-a dedicat profesiunii de agent comercial, de unde iesea un ban mai bun, apoi a trecut la construirea de viole si flaute baroce, fiind în acelasi timp un pasionat de muzica si sah. Apoi, brusc, mereu ca baietii tineri, Paolo Maurensig a explodat ca scriitor, devenind un adevarat caz literar si chiar „autor-revelatie” exact când tocmai împlinise 50 de ani! si un debut nu oricum, ci chiar în prima linie a prozei italienesti. Romanul care l-a aruncat în atentia criticii a fost Varianta Lüneburg (1993), pentru care scriitorul a fost recompensat cu premiile Berto, Isola di Arturo si a PEN clubului italian. Pretextul romanului este chiar un joc de sah între victima si calau, o partida jucata într-un lagar de concentrare, metafora care se naste fiind aceea a vietii în timpul holocaustului. „Roman de initiere, cu o intriga politista, iar La nuova Venezia scrie: „Prin povestiri ce se succed si se integreaza, Varianta Lüneburg reconstituie istoria întunecata, de înalta tensiune dramatica, a unei dusmanii de moarte care persista pe durata unei întregi vieti”.